Sindromul fetei bune și Coach Dreams Sunset

Sindromul fetei bune sau good girl syndrome, cum îi zic americanii nu e ceva bun. Nu pentru persoana care suferă de el. Ceilalți nu au decât de câștigat. Cu Coach Dreams Sunset câștigă (oarecum) toți.

Sindromul

Nu vă imaginați că sindromul ăsta vine din vreo carte de medicină, căci nu e așa. El este un produs al culturii populare – termen suficient de vag încât să ne permită multe. Cu toate acestea, specialiștii în psihologie, și nu ne referim la cei care fac tot felul de tabere bizare cu rezultate fantasmagorice, ci la cei care chiar fac studii, admit că el nu e de neglijat.

Practic, acest sindrom este manifestarea trăsăturilor pe care toată lumea le așteaptă de la o persoană de sex feminin: calm, amabilitate, grija față de ceilalți și un aspect impecabil. „Ai muri dacă ai zâmbi și tu puțin?”

Deși nu există un diagnostic, există anumite trăsături care, duse la extrem, pot face mult rău persoanei care le are și care, împreună, constituie baza acestui sindrom. Printre ele se numără: perfecționismul, a face pe plac celorlalți, a-i pune pe ceilalți pe primul plan, probleme cu imaginea de sine, dificultăți sexuale, un istoric traumatizant.

Parfumul

Primit când am cumpărat altceva, l-am încercat în seara asta pentru că nu aveam chef de nimic prea complicat. Mai ales pentru că nu am apă caldă și nici căldură. Și asta de duminică.

Creat în 2021 de Nathalie Lorson parfumul listează note de înghețată de pere, bergamotă, iasomie sambac, magnolie, vanilie și tonka. Pentru cei care nu știu, iasomia sambac este o variantă asiatică a iasomiei, cultivată pentru mirosul său puternic. Nu vă faceți însă griji, parfumul nu are note indolice.

Dreams Sunset e elegant ca o rochie care-ți vine bine, fără a fi însă extraordinar. E rochia aia pe care o iei de la Zara sau de la orice vânzător care are produse pentru cei care vor ceva mai mult decât ok fără să cheltuiască o avere. E rochia cu care te duci la birou și te încadrezi în norme. Poate stârnești chiar și ceva invidie în colegele care nu au mai găsit-o pe măsura lor.

Povestea

Cum ziceam, nu am apă caldă. Așa că, pentru a nu folosi metoda japoneză ia-kana-na-kana, și pentru a merge la birou mirosind frumos, m-am mutat la mama care are boiler. După un calcul sumar, implicând numărul de stații de tramvai pe care le am până la muncă și ora la care mă pot culca știind că altcineva îl supraveghează pe Ironman, am ajuns la concluzia că fac o mare afacere. Și așa a fost. Până la un punct.

Ce n-am calculat eu a fost creșterea exponențială a traficului corelată cu vremea și nici faptul că după birou trebuia să ajung la sport. Se adaugă, parțial, sindromul menționat anterior și rezultă dezastrul.

Când să plec spre antrenament, constat că programul se decalase și aveam o ședință de jumătate de oră cu noul meu șef. Hai, să fiu fată bună și să stau, că recuperez eu altă dată. Și-mi mai rămâne și o oră să ajung la sport. Greșit! Ședința a durat 45 de minute, iar tramvaiul a venit după 20 de minute. La ora la care trebuia să fiu în sală, eu eram la o treime din traseu. Mi-am sunat antrenoarea, mi-am cerut scuze și m-am reorientat. Atât de bine încât, dacă nu m-ar fi învățat cineva acum douăzeci de ani cum se fac placajele la rugby, n-aș fi reușit să mă urc în autobuzul care mă lăsa în fața blocului unde stă mama. Ca să n-o mai lungim, am ascutat o predică despre organizare, am recuperat copilul și am chemat o mașină dintr-o aplicație. După vreo șase anulări, sunt în drum spre casă. Șoferul, simpatic, îmi împărtășește la finalul cursei din înțelepciunea sa: Doamnă, orice cal devine gloabă!

Concluzia

Cu Coach Dreams Sunset m-am dat când am ajuns acasă și m-a dus cu gândul fix la sindromul fetei bune dar și la toate felurile în care am greșit azi. Pe dinafară miros divin, dar pe dinăuntru am atitudinea unui birjar furios cu un vocabular foarte elevat. E un safe blind buy, nu va deranja pe nimeni, nu va face valuri, dar nici nu veți ieși din tipare. Și asta, uneori, face chiar rău, căci, la final, gloabele epuizate sunt împușcate, nu?