Un coteț plutitor

După niște zile superbe, ploaia m-a făcut să mă trezesc cu fața la cearșaf și să mă întreb de ce naiba nu mi-am dat demisia ca să pot dormi pe săturate. Întrebarea era doar așa ca să mă aflu în treabă, pentru că și fără muncă tot la ora aia m-aș fi trezit și fix cu aceeași dispoziție.

M-am așezat la birou și am întins mâna spre cutia cu minuni ca să iau Nebbia Densa al lui Filippo Sorcinelli. Știam că are o notă acvatică și m-am gândit că am să vă povestesc despre mare, corăbii din lemn și personajul meu favorit Corto Maltese. Karma însă mi-a arătat degetul mijlociu pentru fapta de ieri.

Primul lucru care mi-a venit în minte a fost cotețul găinilor din curtea bunicilor de la țară. Un loc în care era veșnic întuneric și mirosea a găinaț și a boz (Sambucus ebulus), căci bunicul punea crengi ca să nu facă găinile păduchi. Întotdeauna mi-a fost frică de locul ăla plin de chirăieli și de fâlfâit de aripi. Să ne-nțelegem, nu mi-e frică de păsări câtă vreme sunt în curte sau și, mai bine, în tavă. Știu o rețetă de găină machedonească de 3000 de calorii suta de grame. Dar nu despre asta e vorba. După câteva minute a apărut și nota acvatică. Minunat, doar că rămăsese și cotețul, ca și cum marea s-ar fi revărsat peste el și n-a reușit să-l spele.

Evident, iar am fost pe dos față de ăia din casă. Cel mare a decretat că miros genial, ca și cum aș fi stat în ploaie și a început să crească mușchi pe mine. Iar Ironman ne-a servit o lungă poveste despre mușchi și licheni, diferențe, interferențe, habitat, cubitat, habar n-am ce-a zis pe-acolo, că mă deranja zgomotul găinilor din mintea mea. Am încercat să le înec, dar ale naibii învățaseră să înoate și chirăiau vesele pe marea cu găinaț. Prostia mea a fost că le-am spus și băieților ce-mi trece mie prin minte.

Acum avem cu toții pene în păr, căci copilul are o colecție întreagă, iar cel mare a decis că dacă-mi pute trebuie curățat cuibarul. Ghiciți cine spală faianța din bucătărie? Și cine deschide ușa ca să cotcodăcească?

Una peste alta, așa bizar cum e, parfumul ăsta nu m-a făcut să vreau să scap de el imediat, ba chiar am simțit nevoia să îmi tot miros încheietura. Cu toate acestea nu voi ieși cu el pe stradă, că oi fi eu excentrică și s-or mai fi văzut și oameni cu găini pe post de animale de companie, dar oameni cu coteț ar fi prea de tot.