-
O adiere de Pacific
Zilele trecute am găsit o adiere de Pacific într-o pungă. Să vă explic. Un prieten mi-a adus o plasă cu bunătăți tocmai de la Milano, unde, acum o lună, a avut loc Esxence, un eveniment internațional dedicat parfumurilor. Asta ca să nu credeți că vă povestesc despre bomboane. Printre minuni se afla și Pacific Rock Moss de la Goldfield and Banks. Istoria casei Goldfield and Banks este o casă de parfumuri australiană, fondată de un franco-belgian cu nume ruso-nemțesc, Dimitri Weber. Casa asta se vrea un tribut adus continentului care a fascinat atâția exploratori și ingredientelor unice care se găsesc acolo și care nu au mai fost, până acum, folosite…
S-ar putea să-ți placă și
Ink de la Akro. Scurtă istorie a tatuajelor
Star Wars și sabia din plastic
Giovanni face figuri
-
O mare mai mică
Deși majoritatea prietenilor și cunoscuților mei preferă muntele, eu, una, nu mă satur niciodată de mare. Mă încântă, mă fascinează, mă obsedează chiar. De la culoare, la mișcare, la miros. Cumva, asta face să fie de la sine înțeleasă obsesia mea pentru parfumurile acvatice/marine. De la Cețurile lui Sorcinelli, la Black Sea al lui Lorenzo Pazzaglia și la clona acestuia, Coastal Salty Forest de la Zara, le-am încercat pe toate. Și toate mi-au spus câte ceva. Mi-au vorbit despre mări în furtună și alge și puțin pericol. Atât cât să simți că viața merită trăită. Parfumul Azi am încercat Acqua di Sale de la Profumum Roma. Și am ajuns la…
S-ar putea să-ți placă și
Luxul banalului și Sunset Hour
Despre parfum, fără parfum
De ce să nu faci presupuneri + „Sainte + Figue”
-
Un coteț plutitor
După niște zile superbe, ploaia m-a făcut să mă trezesc cu fața la cearșaf și să mă întreb de ce naiba nu mi-am dat demisia ca să pot dormi pe săturate. Întrebarea era doar așa ca să mă aflu în treabă, pentru că și fără muncă tot la ora aia m-aș fi trezit și fix cu aceeași dispoziție. M-am așezat la birou și am întins mâna spre cutia cu minuni ca să iau Nebbia Densa al lui Filippo Sorcinelli. Știam că are o notă acvatică și m-am gândit că am să vă povestesc despre mare, corăbii din lemn și personajul meu favorit Corto Maltese. Karma însă mi-a arătat degetul mijlociu…
-
Canibal. Dar nu azi
De data asta am citit înainte. Dar am citit degeaba. But Not Today al lui Filippo Sorcinnelli este descris ca un omagiu adus lui Hannibal Lecter. Ar trebui să miroasă a sânge cu note metalice și animalice. Ar trebui… Nu l-am găsit pe canibal în parfumul ăsta. Am găsit în el doar niște babe, cu tot cu biserică, în Vinerea Mare. Bunica mea, despre care v-am mai povestit, insista ca în fiecare an, în respectiva zi, să mergem la biserică să trecem pe sub masă. Așa că asta făceam, căci nici nu se punea problema să o contrazici. Biserica era plină de narcise și de garoafe, iar babele trăncăneau deloc…
S-ar putea să-ți placă și
Când timpul o ia razna
După-amiaza unui faun. O poveste în 3 acte
Tam Dao – parcul, parfumul și puțină yoga
-
Ceață
Când m-am apucat de sport, secolul trecut, în cele trei zile de alergare pe stadion, antrenoarea mea, de care încă mă ascund (să nu-i spuneți că știți de mine), mi-a zis că nu trebuie să alerg dacă e ceață afară. Cred că nimeni nu s-a mai rugat pentru ceață, ca mine, în următoarele 2 zile. Era iulie, așa că m-am rugat degeaba. M-am întâlnit însă cu ceața la Marea Baltică, într-un decembrie, în care mergeam să-l transform pe copil în Ironman. Iar ceața, atunci, mi-a fost cea mai bună prietenă. Căci, din salonul spitalului, coboram 2 etaje si mergeam 100 de metri până pe plajă. Intram în ceață și nu…
S-ar putea să-ți placă și
Flavius Călaj – (auto)portret de creator
14, 02, 11. Struțo-cămilele
Două povești pentru același parfum
