La Feuille și jam karet

La Feuille de la Miller Harris e un parfum pe care, la prima folosire l-am detestat. L-am și scos la vânzare, dar fără succes. Jam karet e un concept indonezian care s-ar traduce prin timp elastic. Și nici el nu prea e(ra) pe gustul meu.

Povestea

De când mă știu am fost obsedată de punctualitate. Atât de tare încât refuz să am de-a face cu persoane care întârzie în mod constant. Mă rog, există două excepții, care se știu ele. Eu nu știu însă cum de aprecierea mea pentru ele e mai mare decât întârzierile lor.

Am aflat însă de curând despre un concept foarte interesant, și anume: timpul de cauciuc, în traducere literală, sau timpul elastic, în traducere literară. În curând poate însemna oricând în viitor, de la cinci minute, la cinci ore sau cinci zile. De curând poate fi acum cinci minute sau acum o lună. Ce atâta stres pentru punctualitate?! Lucrurile se mai aranjează și de la sine.

Și, cumva, să știți că așa e. Cândva, nervii provocați de întârzierea cuiva mi-au salvat viața. Nu mai departe de ziua de azi, faptul că m-am mișcat mai încet, m-a ajutat să am o zi reușită și să nu mă stresez că, din cauza vremii proaste, aș fi putut rămâne blocată pe o insulă. Cum zice o vorbă, timpul le aranjează pe toate.

Parfumul

La Feuille miroase a frunze de roșii, de iederă, de smochin și de stejar. A coacăze negre și roșii, a galbanum și a cedru. Când l-am încercat prima dată, aroma frunzelor de roșie mi s-a așezat în gât și am fost pe cale să vomit. Era prea cald afară, probabil. Băieții au strâmbat din nas și m-au întrebat dacă nu mai bine dădeam banii pe altceva.

L-am scos la vânzare într-o doară și, evident, nu l-am vândut. De nervi l-am mai testat o dată. Și toți am fost de acord că miroase bine. Era mai puțin cald și se mai simțeau și restul verziturilor pe lângă celebra frunză. N-am simțit deloc fructele din el. Și nu le simt nici acum, dar nu-mi pare rău.

Azi, când l-am încercat, pe ploaie, la 13 grade, timpul s-a dilatat și m-am trezit în copilărie, în grădina unui coleg de-al tatei care mă învăța să am grijă de flori. Sper că acum e cu tata și-l învață și pe el cum se copilesc crizantemele ca să facă o singură floare mare și frumoasă. Procedeul se aplică și la roșii, ca să știți.

Și, cu gândurile astea, timpul s-a întins până în urmă cu aproape 40 de ani și apoi s-a strâns brusc, ca un elastic căruia i-ai dat drumul, de m-am trezit că e ora 14, deși plecasem de acasă cu cinci minute mai devreme, pe la ora 10.

Concluzia

Dați timpului timp și parfumurilor o a doua șansă. Sau, și mai bine, nu le cumpărați după o singură încercare, că mai există și surprize neplăcute. În schimb, oamenilor dați-le cât mai multe șanse, că nu întotdeauna timpul e elastic. Și dacă textul pare mai degrabă o varză, asta e. Uneori așa sunt și emoțiile: seamănă cu un elastic înnodat în grabă, ca să nu ne cadă chiloții de pe noi!