-
O mare mai mică
Deși majoritatea prietenilor și cunoscuților mei preferă muntele, eu, una, nu mă satur niciodată de mare. Mă încântă, mă fascinează, mă obsedează chiar. De la culoare, la mișcare, la miros. Cumva, asta face să fie de la sine înțeleasă obsesia mea pentru parfumurile acvatice/marine. De la Cețurile lui Sorcinelli, la Black Sea al lui Lorenzo Pazzaglia și la clona acestuia, Coastal Salty Forest de la Zara, le-am încercat pe toate. Și toate mi-au spus câte ceva. Mi-au vorbit despre mări în furtună și alge și puțin pericol. Atât cât să simți că viața merită trăită. Parfumul Azi am încercat Acqua di Sale de la Profumum Roma. Și am ajuns la…
-
Ceață
Când m-am apucat de sport, secolul trecut, în cele trei zile de alergare pe stadion, antrenoarea mea, de care încă mă ascund (să nu-i spuneți că știți de mine), mi-a zis că nu trebuie să alerg dacă e ceață afară. Cred că nimeni nu s-a mai rugat pentru ceață, ca mine, în următoarele 2 zile. Era iulie, așa că m-am rugat degeaba. M-am întâlnit însă cu ceața la Marea Baltică, într-un decembrie, în care mergeam să-l transform pe copil în Ironman. Iar ceața, atunci, mi-a fost cea mai bună prietenă. Căci, din salonul spitalului, coboram 2 etaje si mergeam 100 de metri până pe plajă. Intram în ceață și nu…





