Primul lucru pe care l-am făcut după Apocalipsă

Brusc s-au aprins toate luminile. De pe hol se auzea pisica miorlăind disperată. Pentru ea sfârșitul lumii arăta ca un castron gol. În baie, cineva pomenea de niște morți pe la primărie. În sufragerie, un taraf cânta cu elanul orchestrei de pe Titanic, dar mult mai tare. Mamaie era fiartă pe cultură, chiar dacă iar pierduse aparatul auditiv. La copil era liniște, ochii săi goi erau ațintiți asupra temei la mate. Am intrat tiptil în bucătărie și am încuiat ușa cu cheia. Apocalipsa putea să aștepte până după cafea.