16 iunie la început de mai
Nu, data asta nu înseamnă nimic pentru mine. E ziua cuiva. Și numele unui parfum. Ca să o citez pe creatoare:
„June16 este încununarea pasiunii mele vis-a-vis de iubirea pentru parfumuri…
De când mă știu, am avut zeci de parfumuri, dar mi-am dorit cu ardoare și hotărâre, să am unul al meu care să aibe tot ce nu am găsit în celelalte…
Un parfum care să mă reprezinte, să îmi producă fiori, să îmi facă pielea de găină, să îmi creeze o stare de totala transă.
Care să fie parte din mine… Să miroasă a mine, să fie ca mine. Extravagant, nonconformist, rasat, exuberant, dual, pasional, obraznic, incitant, schimbător, neliniștit, puternic și altfel… așa, ca MINE”
Ce pot să vă zic. Dacă mijești bine ochii, și ai imaginația unui scriitor de Nobel sau, dimpotrivă, dacă nu știi ce înseamnă toate cuvintele alea, fix așa e.
Altfel e un parfum puțin învechit, cuminte, cu o proiecție mititică, ce de la un anumit moment încolo devine sufocant. Nicio urmă de scandal, nimic obraznic. Incitant e doar dacă ai vreun complex oedipian, cât despre rasat, mai bine mă opresc.
L-am așteptat ca pe sfintele moaște, dat fiind că este discontinuat. Visam la poale-n cap și bâlci în casă. N-a fost să fie, dar acum îmi cântă Pepe, de nu-mi mai trebuie nimic și nici spumă de păr nu mai am, că au folosit-o băieții să-și facă freze de latin lover.
Prima dată, nasul meu a fost izbit de un miros de vechi, care din fericire s-a dus rapid. În faza a doua, mi-am amintit de sticla de Miraj a mamei. Pe care am golit-o într-o cutie din care aruncasem pastilele bunicii, cu gândul că mai pun ceva peste ea și-i fac un cadou mirobolant. Nici asta n-a fost să fie, că parfumul s-a evaporat, bunica a rămas fără pastile și toată familia a fost supărată. Eu am primit în schimb, cadou, vreo trei palme la posteriorul meu cel creativ.
În faza trei, parfumul nu miroase chiar așa rău. Aduce oarecum a săpun și are o aromă care mi-e cunoscută. Dar cum memoria mea olfactivă e chiar mai rea decât aia muzicală, nu știu de unde să-l iau.
Fiindcă nu mi-a displăcut chiar atât de mult, am zis să-l încerc și a doua zi. Poate am mai mult noroc. Aiurea! Miroase fix la fel! Și mă face să mă simt bătrână. Și să mă gândesc dacă nu cumva și eu mă văd altfel decât sunt. Iar introspecția asta mă deprimă. Noroc că ăla mare urlă din toți rărunchii un refren de-al latin loverului, ceea ce mă împiedică să-mi aud chiar toate gândurile:
Noaptea când nu mai am somn
Noaptea când nu mai am somn
Noaptea când nu mai am somn
Noaptea când nu mai am somn
Eu nu mai am somn.
O capodoperă muzicală pe măsura creației parfumistice. Pe care sunt gata s-o dau mai departe, către un alt amator de experimente.
