Imperiul Atomic

Evident că Imperiul Atomic nu există. Există însă două parfumuri care se numesc Imperium și Atomico XXVI de la Claudio Cutuli. De unde le vin numele nu am habar. Și nici nu contează prea mult, că de aia avem imaginație.

Povestea

Ieri am fost la un mic eveniment care a marcat deschiderea (încă neoficială) a unui showroom pe strada Frumoasă, la numărul 51. Asta ca să știți unde găsiți aceste două minuni, dar nu numai pe ele. Și am dat peste parfumurile unei case despre care nu știam nimic: Claudio Cutuli. Căutând pe net, am aflat că ocupația principală a artistului este vopsirea țesăturilor prin metode naturale, cu ajutorul plantelor. Cum și de ce a ajuns la parfumuri nu am aflat din puținele detalii disponibile. Așa că mi-am lăsat imaginația să zburde. Și am mai mers și azi ca să le testez din nou.

Imperium

Piramida oficială spune că are oud, șofran, fructe roșii, lăcrămioare, iasomie, guaiac, paciuli, cashmeran și ambră. Și da, ar putea fi povestea unui imperiu.

Până să devină un imperiu, civilizația asta închisă într-o sticlă, a fost un trib barbar. Dacă ar fi o scenă de film, pe repede-înainte, parfumul ar putea fi descris cam așa: barbarii ies dintr-o pădure în care copacii nu mai au frunze, dar în care găsești încă o mulțime de fructe roșii cu care să-ți potolești foamea. Se luptă cu alții ca ei. Și unii mor. Pe mormintele lor sunt puse, în semn de respect, flori albe. Apoi, se stabilesc pe locul proaspăt cucerit și încep să se ocupe de lucruri mai plăcute. Cum ar fi arta. Poate și moda.

Eu n-am simțit oud-ul, așa că nu știu dacă aveau cai sau stăteau seara în jurul focului. Dar sigur aveau un vraci, căci izul ușor medicinal al șofranului este inconfundabil. Și da, mâncau fructe de pădure. Cred însă că au murit destul de mulți, căci notele indolice aproape că m-au trimis la spălat. Acopereau până și paciuliul care, să nu uităm, era folosit cândva ca să acopere mirosul morții. M-am bucurat însă că nu mi-a permis contextul să mă spăl. Căci am ajuns la partea cea mai bună: aia în care imperiul începe să se dezvolte. Apar luxul, liniștea, lucrurile frumoase. Notele de cashmeran și ambră le sugerează foarte bine. Poate, unde, cashmeranul e una dintre notele mele favorite. Un miros care se apropie de mosc, dar care mi se pare mult mai elegant.

Atomico XXVI

Prima notă a piramidei oficiale este tămâia. Apoi sunt listate piperul, labdanumul, vanilia, cedrul, santalul (australian), vetiverul, ambra, cashmeranul și pielea.

Orice imperiu piere la un moment dat. Cel mai probabil odată cu cel ce l-a condus. Nu știm cum și de ce a murit conducătorul imperiului, dar e clar că a meritat măcar un gând bun dus la cer de tămâie. Vreo iubită mai îndrăzneață a pus și ceva picant în toată povestea asta. Adică, niște piper.

Pe ruinele rămase încep să crească ierburi și copaci. Apoi, apar alți barbari îmbrăcați în piele și care folosesc deja o parte din luxul defunctului imperiu: ambra.

Concluzia

Indiferent câte imperii se nasc și pier, pământul continuă să se învârtă la fel. Iar uneori avem acces la frânturi de istorie, mai violente sau mai elegante, ca notele unui parfum pe care le putem interpreta cum vrem. Căci nu vom ști niciodată cine au fost barbarii și deasupra cui cresc flori albe. Dar rămânem cu arta și lucrurile frumoase care ne inspiră. Mi-aș fi dorit ca Imperium și Atomico XXVI să fie combinate într-un singur parfum: un Imperiu Atomic. Dar cum istoria nu e niciodată așa cum o vrem noi, încă mai dezbat ce epocă e mai bună.

Poate mergeți și voi să le testați, ca să mă ajutați să mă decid.