Stairway to Heaven și scurtă trecere în revistă a celor 13 raiuri

Probabil că, după ce ați citit titlul, v-ați gândit la melodia celor de la Led Zeppelin. Nu este despre ea. Este despre parfumul Stairway to Heaven al casei Jul et Mad. Iar povestea mea nu e despre ce au avut în gând creatorii lui și cu atât mai puțin despre muzică. E un rezumat al raiurilor în civilizația Maya.

Parfumul

Cecile Zarokian, nasul care se află în spatele acestei creații a fost inspirată de tabăra de la baza Annapurna din Nepal. Parfumul se vrea mai mult decât o simplă călătorie (care numai simplă nu e) până în vârful Annapurna. Este despre o călătorie interioară, despre peisaje unice, momente de neuitat la altitudini amețitoare, pentru a ajunge la destinația finală și copleșitoare a acestui sanctuar.

Piramida olfactivă așa cum este ea descrisă pe site-ul oficial are aldehide, bergamotă, portocală dulce, trandafir bulgăresc, rădăcină de iris, fructe roșii, heliotrop, 8 feluri de mosc alb, vanilie, cashmeran, paciuli, ambroxan, tămâie și o notă care redă mirosul prafului de pușcă.

Prima impresie când m-am dat cu el a fost că e efervescent. Am simțit cum a ajuns până în adâncul sinusurilor, ba chiar le-a iritat vag. Apoi a venit mirosul cerului, cum i-am spus eu, mai ales pentru că știam cum se numește. Mirosea a aer curat și proaspăt, ușor amărui, de la citrice.

În mod normal mă feresc de aldehide, mai ales în notele de vârf, mai ceva ca diavolul de tămâie. Apropo, pe aia n-am simțit-o deloc. Dar aldehidele astea sunt geniale.

Despre notele de mijloc nu vă pot spune prea multe. Când am ajuns la ele, mediam  împrietenirea dintre Ironman și o fată foarte drăguță, care mi-a zis că sunt regina parfumurilor (aveți voie să râdeți, dar doar de mine), pe terasa de la Quantic, unde miroase a fum de țigară stătut de nu mai simți nimic.

Notele finale sunt pudrate, elegante, liniștitoare. Pe pielea mea se simt ambroxanul, cashmeranul și ceva mosc vanilat. Nota amăruie este în continuare acolo și mă face cred că e de la molecula ce imită praful de pușcă.

Toată combinația asta aerisită, aeriană și amăruie m-a trimis cu gândul la Escalera del Cielo, un loc din regiunea Puuc din Yucatan.

Cele 13 niveluri ale raiului

La Escalera del Cielo este o scară largă, orientată spre est, care urcă în vârful unui deal cu fabuloasa înălțime de 60 de metri. Ea leagă zona cultivată de un complex de locuințe somptuoase. Până la urmă, și cei 60 de metri sunt importanți dacă vrei să te apropii de zeii din cer și de cele 13 niveluri ale raiului peste care ei sunt stăpâni.

În cultura maya, deasupra pământului se află 13 zone în care trăiesc zeii. Există și 9 zone subterane, dar despre ele nu vă spun nimic. O să vi le înșir pe cele de sus și, dacă vă pasionează, găsiți voi mai multe detalii.

1. Cerul pe care se plimbă luna. Meztli e zeița lunii, dar, există alți patru zei pentru diferitele ei faze. Toți au legătură cu sexul. Tot aici au mai încăput un zeul al tunetului, ploii și pământului și un zeu al vântului, cu patru subalterni.

2. Cerul pe care se mișcă stelele. Aici stau zeii care le-au creat, constelațiile și două armate de stele (nord și sud).

3. Cerul pe care se mișcă soarele. Și aici găsim doi zei. Pe cel al celui de-al 5-lea soare și unul care se sacrifică zilnic pentru ca primul să strălucească. Să mai spună cineva că e ușor să fii zeu.

4. Cerul marii stele. Aici stau seara și dimineața, dar și zeitatea sării.

5. Cerul care se prăbușește. El e locul cometelor.

6. Spațiul verde închis adăpostește providența și zeul nordului.

7. Zona albastrului e ocupată de zeii voinței, războiului și sudului.

8. Locul unde se aud cuțitele din obsidian e casa zeilor morții și ai sacrificiului, dar și a unui zeu al fertilității.

9. Zona albă îl are drept stăpân pe probabil cel mai celebru (pentru noi) zeu mayaș: Quetzalcoatl, zeul vieții, al luminii și al înțelepciunii. Nici el nu se plictisește, căci este acompaniat de spirite stelare.

10. Zona galbenă e reședința principală a zeului celui de-al 5-lea soare, care stă și în 3.

11. Zona roșie e casa zeilor focului, a zeilor casei și ai vulcanilor.

12. Cerul care e locul zeilor, cum este numit, îi adăpostește pe cei 4 creatori.

13. Locul dualității. Cei patru rămân doi, adică un cuplu, cel care a dat naștere întregului Univers.

Concluzia

Parfumul ăsta nu e ca o scară care să te treacă prin toate cele 13 ceruri. Te plimbă puțin prin primul, împins de la spate de una dintre cele patru adieri subordonate vântului. Are ceva și din zona albastră cu mirosul de praf de pușcă. Îl salută din mers pe Quetzalcoatl, ca să se stabilească tocmai în cel de-al 13-lea nivel, unde e liniștea pe care ți-o dă ideea că ți-ai îndeplinit menirea și poți să te odihnești. Din păcate, sfârșește destul de repede pe cerul care se prăbușește, căci dispare ca o cometă fără coadă. Dacă nu mă credeți faceți și voi o călătorie cu Stairway to Heaven de la Jul et Mad. Sau, dacă țineți la ideea că nu poți cumpăra scara către rai, mai bine ascultați melodia celor de la Led Zeppelin.