Mefisto în varianta italiană

După aventura olfactivă de ieri, am rămas tot la literatura teutonă și am dat cu Mefisto. Să-mi încânt și eu nasul cu ceva plăcut. În loc de o poveste germană, m-am ales cu una italiană.

Parfumul

Lansat în 2009, Mefisto Xerjoff listează în deschidere grapefruit, bergamotă și lămâie de Amalfi. Apoi, levănțică, iasomie și trandafir. La final are mosc, santal, cedru de Virginia și ambră.

În ansamblu e un amestec proaspăt, frumușel, masculin. În cantități moderate merge și la birou. Proiecția și rezistența sunt bune. După 11 ore încă îl mai simt, dacă-mi lipesc nasul de piele. Ținând cont de frigul din casă nu cred că a dat tot ce putea în materie de proiecție. Va trebui să-l mai încerc când o să vină căldura.

Pe site-ul oficial este descris ca o odă adusă parfumeriei italiene.

Dilema

Când i-am văzut numele prima dată m-am așteptat la ceva greu și întunecat. În fond, Mefisto era un demon. Chiar dacă unul de categoria a doua, numai bun de trimis să-l slujească pe Faust și, la final, să-i ia sufletul. De ce să-l transformi într-o odă adusă parfumeriei italiene? De ce?

Acum, eu știu că italienii susțin că Il diavolo non è così brutto come si dice (diavolul nu e atât de urât pe cât se spune), dar de aici și până la a-i da un costum și a-l trimite la birou e cale lungă. Îi iei tot farmecul.

Voi v-ați vinde sufletul unuia care arată ca un agent de asigurări, în costum, fără cravată și cu mocasini pe piciorul gol? Că eu nu. Bine, nici demonul nostru nu se prea omoară cu munca.

Povestea

Mi-l și imaginez la ședința de departament cu șeful suprem:

– Și ce-ai făcut azi, Mefisto?

– Păi, șefu să vezi. După ce m-am trezit, mi-a făcut mia mamma un mic dejun… Știi că mamma gătește de lingi pe degete! Apoi am plecat la muncă. Dar cum era soare și frumos, m-am oprit la terasă să beau un espresso. Și acolo era cugino Giulio și am mai stat puțin de vorbă. Când am ajuns la birou, n-am găsit lista cu sufletele damnate. Șefu’, te rog eu, angajează altă secretară, că nu ne putem înțelege cu cotoroanța aia bătrână și mă deprimă numai când mă uit la ea!

– Mefisto, câte suflete ai luat de dimineață?

– Niciunul, că n-am găsit lista până la prânz. Și la ora aia nu mai era nimeni pe stradă. Așa că m-am dus acasă să mănânc. Ți-am zis că mamma gătește de te lingi pe degete. Am și dormit puțin, că un demon ca mine are nevoie de somnul de frumusețe.

– Așa, și?

– Și când m-am întors la birou, cotoroanța tocmai încuia ușa. Cică i se terminase programul. Și lista era înăuntru. Da’ lasă, șefu’, că rezolvăm mâine! Am pus eu ochii pe una, mamma mia, arată beton, sigur vrea să fie model! Nu mai e chiar tânără, dar o invit la o cafea să-i prezint avantajele contractului. N-are cum să-mi reziste. Celebră o fac! M-am informat, o cheamă Monica Bellucci.

– Mefisto, sei un cretino!

Concluzia

Dacă vreți un parfum relaxat ca un dolce far niente italian, Mefisto e ce vă trebuie. E masculin, are o eleganță a lui, dar nu ieșită din comun. O să vă dea o stare de bine și viața o să pară mai însorită. Nu sunt însă sigură că vă va ajuta să scăpați de muncă. Sau că o s-o cucerească pe Monica Bellucci.