Ritualuri și tămâie

Nu-mi plac ritualurile impuse. Doar alea pe care mi le-am creat singură. Sau peste care am dat întâmplător. Iar Rituel A L’Encens Noir e despre ele.

De dimineață, când am ieșit pe balcon, m-a izbit un soare cum n-am văzut de multă vreme. Și ieri a fost vreme bună, adică fără ploaie și cu soare. Ziua de azi însă a adus situația la superlativ. Până pe la prânz, când, după tunete și fulgere, a plouat temeinic.

Unii oameni se cred Napoleon, alții salvatorii neamului, direct descendenți dintr-un amestec de daci liberi și creștinism de tarabă. Eu mă cred filosof. Și nici măcar nu tac, ca să rămân așa.

Din cauza acestei credințe mi-am zis că nu există lumină fără întuneric și am ales Rituel a L’Encens Noir de la Jousset Parfums.

Parfumul

Creat în 2021 de către Jimmy Bodin, parfumul e construit pe toate variantele de tămâie posibile. Tocmai v-am zis o prostie, dar am argumente pentru ea. Tămâia, așa cum este ea numită în limbaj popular, acoperă de fapt mai multe produse. Le găsiți mai jos.

Smirna este o rășină provenită din coaja arborilor din specia Commiphora myrrha care cresc în zonele deșertice ale Peninsulei Arabice și pe coasta de est a Africii.

Tâmâia propriu zisă este tot o rășină, dar provine de la niște specii de arbuști din genul Boswellia. Ăștia cresc în Yemen, Somalia, India și Etiopia.

Styrax benzoina este tot o rășină! Doar că e recoltată din Sumatra, Java și Thailanda.

Ceea ce vorbitorii de engleză numesc incense este de fapt un amestec de rășină cu condimente. A fost folosită încă de pe vremea Egiptului Antic pentru a evoca prezența zeilor și a alunga mirosurile neplăcute.

Despre paciuli, care nu e tămâie, dar e un ingredient al parfumului, nu vă mai spun (ba da, o fac) că era menit să acopere mirosul morții.

Astea sunt toate ingredientele parfumului de azi. Amestecate cu mare măiestrie.

Ritualurile

Cândva, acum mai bine de jumătate de deceniu (nu-i așa că sună mai bine decât șase ani?) am aterizat împreună cu Ironman în orașul în care mă aflu zilele astea.

Era pentru prima dată când eram singură, fără un partener de viață sau fără părinți. Ironman nu se pune, că el depindea de mine. Eram plină de datorii și mă apucam (pentru a câta oară în viață?) de ceva ce nu mai făcusem niciodată.

N-am stat decât un an, iar jumătate din timpul liber mi l-am consumat certându-mă cu studenții care stăteau în casa lipită de a mea și care dădeau niște petreceri (în curtea lor) de-mi zguduiau lampa din sufragerie (la etajul unu). În rest, am vizitat cu Ironman tot ce se putea vizita cu minimum de cheltuieli.

De Sărbători am rămas singură, căci dependentul fusese luat de taică-său. Și mi-am zis că e cazul să fac ceva ce-mi doream de mult timp. Adică să merg la Liturghia de Crăciun la una dintre bisericile catolice ale orașului. Aș fi vrut să fie cea mai celebră biserică, dar am sfârșit prin a mă înjura cu persoana care mi-a răspuns la telefon și care mi-a interzis categoric să calc pe acolo dacă nu fac parte din congregație. Așa că am ales ceva mai puțin cunoscut, dar mult mai interesant și mai prietenos.

Am ajuns mult prea devreme și, fără să-mi fac griji dacă respect ritualul, că doar nu era nimeni, m-am așezat pe o băncuță. Și am simțit mirosul lemnului vechi, impregnat cu fumul de tămâie și de lumânări, dar și cu tristețile, bucuriile și speranțele celor care trecuseră pe acolo. Apoi au apărut enoriașii și preotul și mirosul specific slujbei. Și am fost surprinsă de îmbrățișarea prin care, niște oameni pe care nu-i cunoșteam, mi-au oferit pacea. Am primit-o cu inima deschisă și o păstrez încă pentru momentele în care-mi trebuie.

Ritualul meu nu e să merg la biserică, așa cum ați putea crede. Ci să mă gândesc la acel moment unic, în care am primit pacea. Și e unul pe care-l respect cu sfințenie.

Știu că tămâia e ceva specific mai ales bisericii ortodoxe dar, cum ziceam, eu am propriul ritual.

Concluzia

Miros de tămâie au multe parfumuri, dar liniștea băncilor de lemn, goale de oameni și pline de istorie, nu am întâlnit-o până acum. Am zis că sunt filosoafă, dar v-am scutit de tribulațiile interioare. Nu vă scutesc însă și de sfatul de a încerca parfumul ăsta.