14, 02, 11. Struțo-cămilele

Nu, 14, 02, 11 nu sunt numerele la loto. Și nici vreun an. Deși ar fi interesant să-mi amintesc ce făceam pe 14.02.11. Sunt numerele unor parfumuri numite Mémoires d’une Palmeraie. Nu mai știu cine mi le-a dat, așa că, dacă persoana respectivă îmi citește textul, să ridice mâna. Vreau să le dau mai departe și ar fi caraghios să i le trimit înapoi.

Parfumurile

Linia Mémoires d’une Palmeraie aparține casei FO’AH, fondată de Émilie Dewell și Abdulla Al-Masaood, moștenitoarea uneia dintre cele mai vechi familii din Emirate. Amândouă declară că și-au dorit să îmbine eleganța franceză cu generozitatea și ospitalitatea specifice Orientului Mijlociu. Cumva le-au îmbinat dar, pe alocuri, a ieșit un fel de struțo-cămilă. Mă scuzați, un fel de shisha cu aromă de croissant.

14 e un oud cu șofran și cu trandafir, extrem de ușor de purtat chiar și pentru cei cărora nu le place oud-ul. Nu umple camera, deși pe scara oficială a rezistenței și intensității (o găsiți pe site) e la patru din cinci. E Orientul Mijlociu în zona de lux rafinat, nu de opulență devastatoare pentru simțuri. E un zgârie-nori din sticlă, de inspirație europeană, ce pare fragil, dar nu e. Și știi exact unde e plasat. Mai are palmier și iasomie de Grasse, dar pe primul nu-l recunosc și pe a doua n-am simțit-o. Și nici nu știu cine e parfumierul.

02 este creat de Olivier Pescheux. Are aceleași note de palmier, la care se adaugă ienupăr, cedru georgian, tămâie, mosc și pin siberian. Pe scara pomenită anterior e la doi. Și, într-adevăr, e discret. Exact așa cum ar trebui să fie adierea care aduce mirosul palmierilor dintr-o oază. Nu e un verde amărui și proaspăt, că nu-l lasă moscul, care îi dă o tentă caldă, vag îndulcită. Nu pot să vă spun prea mult despre el, că m-a părăsit rapid și a lăsat în urmă doar niște săpun.

11, aflat pe aceeași scară tot la doi, listează piper de Seichuan, lămâie siciliană, lăcrămioare și palmier, apoi ambră și mosc alb. Parfumierul este Michel Girard, care și-a dorit să reproducă mirosul unui palmier înflorit acoperit de cristale de sare, pentru că a crescut pe malul mării. Palmierul, nu parfumierul. Am stabilit că nu știu cum miros palmierii, dar n-am recunoscut nici măcar lăcrămioara. Mirosul e floral și sărat în același timp, cu o bază zdravănă de mosc. E ceva mai rezistent și mai interesant decât 02, dar tot nu m-a convins.

Povestea

M-am dat de dimineață cu numărul 14. Ca de obicei, nu știam nimic despre casă sau despre note. Pot spune că am fost plăcut surprinsă. Am mai găsit un singur oud cu trandafir care mi-a plăcut și care a rămas pe lista mea de „o să-l iau cândva”. 02, cum îi spune și numele, ar fi al doilea. Teoretic. Practic, mă împiedică prețul. Care e de vreo patru ori mai mare decât al primului.

După ce mi-am terminat munca, am făcut un duș și m-am dus să-mi ridic un colet de la un pick-up point. Care se afla într-un magazin cu multe parfumuri arăbești. Doamna care se ocupa de magazin m-a invitat să le miros. Am ales un oud. Din nou, teoretic. Practic, m-a izbit un mosc de era să scap sticla din mână. Și doar îi scosesem capacul.

– Nu. Nu e ce trebuie.

– E oud, scrie pe el.

– N-aveți și ceva, așa, mai afumat? Cam cum e Lataffa Blue Oud… m-am salvat eu, uitându-mă în rafturi.

– Ah, ba da. Dar să știți că toată comunitatea apreciază varianta asta nouă.

– Eu vreau oud. Din ăla clasic, care nu mai e la modă.

Mi-a arătat ceva corect ca miros și foarte interesant prin prisma prețului. Dar mi-a mai spus de vreo două ori că nu mai e la modă. Mai trist e că nici măcar nu pot să o bănuiesc că încerca să mă ducă cu preșul. Caseta cu parfumul oud/mosc costa mai puțin decât oud-ul care îmi atrăsese atenția.

Până la urmă am plecat din magazin fără să cumpăr și am decis să testez și celelalte două mostre FO’AH pe care le aveam. Și, mama lui de mosc, se pare că e noul oud. Un fel de pink is the new black.

Nu, fraților, nu e. E doar mosc. Dacă iei toate piețele din Orientul Mijlociu și le dezinfectezi până nu mai miros a nimic altceva decât a săpun, n-ai obținut ceva mai bun. Dimpotrivă, ai pierdut culoare și emoții și specific local.

Concluzia

Când îmi iau un parfum „arăbesc” (nu vă gândiți la vreun sens peiorativ) mă aștept să miroasă ca atare. Să fie „vocal” și opulent. Vreau să îl recunosc în mulțime. Dacă îmi doresc altceva, aleg altceva. Struțo-cămilele la prețuri exorbitante nu sunt interesante. Sunt doar bizare.