-
Dublul standard
Dublul standard e o chestie amuzantă. De care eu, în mod evident, nu sufăr. Când ridic tonul la Ironman se cheamă fermitate, când o face el e obrăznicie. Când cineva îmi spune că nu se poate vedea cu mine e lipsă de interes, când eu nu mă pot vedea cu cineva, am lucruri mai bune de făcut. Cum ziceam, eu nu sufăr de așa ceva, doar restul. În acest spirit vreau să atrag atenția bărbaților asupra unei greșeli majore, chiar fatale aș zice… Femeia de lângă voi e perfectă. Asta e o axiomă. Nu trebuie demonstrată și, mai ales, nu trebuie contrazisă. Că altfel pățiți ca Iubi… Povestea La spectacolul…
-
M-am întristat
Ca să fiu mai specifică, m-am întristat la un spectacol care ar fi trebuit să mă facă să râd. Pe scurt, povestea e cam așa… Monologul Weekendul trecut am vrut să mergem la film și am sunat o prietenă ca să o întrebăm dacă nu vine cu noi. Ne-a zis că are bilete la un spectacol de stand-up, iar Cel Mare a sugerat că ar fi cazul să ieșim din zona noastră de confort și să mergem și noi să ne distrăm. Degeaba i-am explicat că eu mai încercasem, din întâmplare, prin 2012, genul ăsta de distracție și că am rezistat doar 15 minute. Am mers. Nu mă întrebați cum…
-
Luxul banalului și Sunset Hour
Într-o lume plină de drame mai mult sau mai puțin și, din păcate, uneori deloc imaginare, mi se pare că o zi banală a devenit un lux. Nu pot vorbi în numele altora, dar eu cum deschid ochii îmi doresc o zi în care să nu se întâmple nimic ieșit din comun. Vreau să merg la muncă, să-mi fac treaba și apoi să mă ocup de oamenii și lucrurile de care-mi pasă. Bine, nu o luați chiar ad-literam, că mersul la muncă înseamnă în majoritatea timpului să merg de la cafetieră la computerul de serviciu, adică o distanță de doi pași. Vreau să deschid știrile și să văd că nu…






