Astăzi e din nou una din acele zile în care realitatea imediată mă face să vreau să trăiesc din amintiri. Poate, poate, îmi scade pulsul de la 114 la 62, cât am de obicei. Așa că m-am gândit la ceai și fursecuri. Sau, altfel spus, Chai de la Baruti și Vanille Noire de la Les Senteurs Gourmandes. Nu mă pricep la suprapuneri și, trebuie să admit, mi-a fost frică să nu cumva să stric șirul experiențelor reușite din ultima vreme. Așa că am pus unul pe-o mână și unul pe cealaltă. Da, știu, Chai ar fi trebuit să mă poarte cu gândul la India, dar pe mine mă transportă fix…