O lume, două perspective (I)

Aceasta este o recenzie despre două parfumuri care nu au nimic în comun, în afară de imaginația mea: Salvatore Ferragamo Testa di Moro și Liquides Imaginaires Desert Suave. Azi, prima parte.

Testa di Moro, numită adesea și Testa di Turco este un obiect decorativ specific Siciliei. Practic, este o vază, din ceramică smălțuită reprezentând capul unui maur. Legenda spune că, pe la 1100, în perioada dominației arabe, în Palermo, trăia o fată deosebit de frumoasă. Un maur a văzut-o într-o zi, a intrat peste ea în casă și și-a declarat dragostea. Fata i-a răspuns, doar ca să afle puțin mai târziu că iubitul ei trebuia să se întoarcă acasă la soție și copii. Ca să nu o părăsească, în timp ce maurul dormea, i-a tăiat capul și l-a transformat într-un vas în care a plantat busuioc. Ce legătură au vaza cu busuioc și Sicilia cu colecția dedicată Toscanei, n-am priceput, dar la cum miroase parfumul nici că-mi pasă.

Pentru amatorii de piele și tămâie e o aromă ce nu trebuie ratată. Deși are printre note și fructe uscate, este un parfum rece, deloc dulce și care înclină mai mult spre masculin. În călătoria mea prin Sahara, am stat la un moment dat într-un cort, pe o pernă din piele, în fața unui platou cu curmale, învăluită în fumul unor opaițe a căror lumină dădea o aură ireală artiștilor berberi veniți să ne împărtășească din tradițiile lor. Dacă închideți ochii, acolo vă va duce Testa di Moro. Veți auzi incantații magice, veți simți mirosul șeilor și al tecilor hangerelor mânuite de niște războinici ce tocmai se adună în jurul unui foc, într-o noapte rece, cum numai nopțile din deșert pot fi.

Problema a fost că ăla mare n-a vrut să închidă ochii, așa că trebuie să vă spun și povestea reală, nu numai aia din amintirile mele.

Parfumul a venit pe la prânz, dar m-am luat cu diverse și m-am dat abia spre seară. Nici n-am apucat să pun capacul decantului, că aud din sufragerie:

– Pfffiii, iar ard ăia de jos tămâie. O să murim sufocați.

Sub noi stă cineva care cred că are și un cabinet de terapii alternative, căci nu există vreo firmă luminoasă, dar auzim adesea discuții despre boli și tot felul de incantații, plus că pe aerisirea de la baie urcă mirosuri bizare.

– Nu ard nimic. E parfumul meu.

– E oribil. Nici să nu-ți treacă prin cap să te bagi în pat mirosind așa.

– Ba mie-mi place! Dacă nu-ți convine fă cerere și depune-o la ghișeu și mai vedem peste 30 de zile, i-am retezat-o eu, înainte să mă retrag în bucătărie să mă documentez despre ce a vrut autorul aromei să zică.

Și cum stăteam eu așa, citind despre frumoasa siciliancă, în timp ce din computer se revărsa muzică kabylă, cântată de inegalabilul Idir, pe sub ușa de la bucătărie apare ceva.

Mă aplec și pun mâna, nici n-o să ghiciți pe ce… Pe un dosar cu șină! L-am deschis și am dat peste o cerere. Cu termen de rezoluție în 30 de minute. N-o să vă spun exact ce scria în ea, că nu se face. Declar însă că a fost suficient de convingătoare încât să o îndeplinesc în 15. Codul conjugal și o amenințare subtilă cu Secretions Magnifiques au făcut minuni în cazul meu.

Am revenit la parfum de dimineață, dar, când în loc de senviș pe farfurie am găsit nenorocitul de dosar, mi-am dat seama că am mai multe șanse să conving ANAF-ul să-mi dea înapoi impozitele pe ultimii zece ani, decât să-mi conving jumătatea să accepte parfumul ăsta.