Avicenna și Opus XI

În 980, într-un sat din actualul Uzbekistan, s-a născut cel care este îndeobște numit părintele medicinei moderne sau cel mai influent filosof din era pre-modernă: Ibn Sina sau Avicenna.

Opus XI nu este însă una dintre cărțile lui, ci un parfum din Library Collection de la Amouage.

Evident, legătura dintre cele două subiecte este doar în mintea mea. Și acum încerc să o bag și în mintea voastră.

Avicenna

Poate nu știați dar Ibn Sina este autorul celei mai cuprinzătoare lucrări scrise de o singură persoană, din istoria umanității. Cartea se numește Kitabu’ș-Șifa, sau „Cartea sănătății”. Titlul este înșelător însă, căci nu are legătură cu medicina, așa cum s-ar putea crede. El se referă la vindecarea ignoranței sufletului. Iar pentru aceasta e nevoie de logică, științele naturii, matematică și metafizică.

Avicenna a fost și primul care a împărțit percepția umană în cele cinci simțuri. A descoperit și cinci simțuri interne, cum ar fi imaginația, instinctul etc. și a fost primul care a pomenit de somatizare.

A influențat și paleontologia, contrazicând teoria lui Aristotel cu privire la formarea fosilelor.

Contribuțiile lui sunt numeroase și mi-ar fi imposibil să le înșir pe toate. Și ca spațiu al blogului și ca resurse ale memoriei mele. Dar sper că v-am făcut suficient de curioși încât să vreți să aprofundați subiectul.

Opus XI

Ieri, pe la ora la care de obicei îmi închei ziua, am ieșit din casă să mă văd cu niște prieteni parfumaniaci. Evident că am ajuns acasă când deja se făcuse azi, dar nu înainte de a promite că scriu despre Opus XI.

Recunosc că am ezitat puțin înainte să-l încerc, nu de alta, dar aseară am fost la un pas să dorm pe scară. Și nu din cauza orei la care am venit, ci a parfumului pe care-l testasem și care nu s-a dat dus de pe mâna mea nici după ce m-am spălat de douăzeci de ori cu apă și săpun. Dar despre el, altă dată.

Așadar, înainte să se trezească sărbătoritul zilei, m-am dat cu Opus XI.

– Ți-ai dat foc la valiză? Mă întreabă Ironman, care în curând își va schimba numele de scenă în Obrăznicătura.

– Singurul lucru de aici în flăcări o să fie posteriorul tău, dacă nu dispari rapid.

A dispărut, dar nu înainte să-i strige Celui Mare, care tocmai ieșea din dormitor:

– Hai, la mulți ani! Vezi că ți-a luat foc tortul!

– Am tort? M-a întrebat el.

– Acum nu, că-ți strici pofta de mâncare. Mai târziu. Am scăldat-o artistic.

– Ah, e de la parfum, a avut el revelația, ajutat de cafea. Miroase a oud. E ok, îmi place.

Concluzia

Opus XI are patru note mari și late, același număr cu părțile cărții pomenite mai sus: măghiran, oud, styrax și leatherwood, care de fapt este o floare, Eucryphia lucida, originară din Tasmania. Din cele patru, noi, adică ai casei, plus Sorana, cea care mi l-a dat, nu simțim decât una: oudul.

Și asta, tot la Avicenna m-a dus cu gândul, căci a fost adesea acuzat că nu a făcut decât să preia ideile lui Aristotel, să le pună într-o formă mai cursivă și să le adapteze islamului. Mie mi se pare că nu e adevărat.

Există o mulțime de filosofi arabi care merită menționați, dar niciunul nu se ridică (probabil) la înălțimea lui Avicenna. Și, cu siguranță, niciunul nu a exercitat o asemenea influență asupra gândirii europene.

Există o mulțime de parfumuri cu oud, dar, tot după părerea mea, că voi puteți avea alta, Opus XI este de departe unul dintre cele mai reușite. Îi recunoști calitatea de la o poștă. E purtabil și ar trebui încercat de pasionații acestei note.

Am uitat să menționez că a fost scos din producție, așa că poate ar trebui să vă grăbiți să-l luați, dacă îl mai găsiți pe undeva. Cât despre operele lui Avicenna, în limba română, veți găsi cu siguranță Cartea definițiilor. Au mai fost traduse și alte părți ale operei sale, dar trebuie să le căutați prin anticariate.

Acestea fiind spuse, am terminat cu parfumurile pe ziua de azi. Acum mă duc să iau tort.