Am văzut Rondul de noapte. Un film scris și regizat de Iosif Demian. Și m-am întrebat a nu știu câta oară: pentru cine sunt făcute filmele românești? Pentru spectatori sau pentru critică? Dar mai ales, de ce are atâtea cuie de care nu s-a spânzurat nimeni? Fac o mică paranteză, ca să explic ce sunt cuiele astea. Cehov spunea că, dacă la începutul poveștii eroul bate un cui în perete, la finalul ei, trebuie musai să se spânzure de el. Cu alte cuvinte, fiecare element din poveste trebuie să aibă un rol bine definit. Am închis paranteza. Să începem cu titlul, care face referire probabil la celebrul tablou al lui…