-
Am văzut Barbie. Și mi-a plăcut.
Am vrut să merg la Oppenheimer, dar ideea de a petrece trei ore într-o sală de cinema nu mi-a convenit deloc. Așa că l-am provocat pe Cel Mare să mergem la Barbie. Iar el a acceptat. Duminică la prânz nu prea erau amatori de filme la mall. Nu cred că eram mai mult de treizeci de oameni în sală. Câteva mame care veniseră cu 3-4 fetițe. Și vreo două cupluri cam de vârsta noastră. N-o să vă povestesc filmul, că poate o să vreți să-l vedeți. Dar ar fi bine să vă gândiți înainte de a vă duce copilul la el. Mai ales dacă nu ați avut „acea” discuție cu…
-
90 de minute pentru 65
Mi-am pierdut 90 de minute din viață dar încă râd cu lacrimi. Adică am fost la mall să văd un film și să testez un parfum. Le-am bifat pe amândouă. Oarecum. Am primit săptămâna trecută o invitație dublă la orice film vreau eu, la cinematograful unui mall de prin Rahova și azi era ultima zi în care o puteam folosi. M-am rugat de băieți să meargă unul dintre ei cu mine la desene animate. N-au vrut. Până la urmă l-am luat pe Cel Mare pe sus și m-am dus să văd un S.F. Și acum o să vi-l povestesc și vouă. Spoiler alert Pe o planetă de nu se știe…
-
La fin du monde
Când am găsit prin cutia cu minuni La fin du monde de la Etat Libre d’Orange, m-am gândit automat la filmul cu același nume. Cel produs în 1931. Pentru cei interesați, aici îl puteți vedea integral. Apoi m-am dat cu parfumul și am realizat că aceste capodopere nu au nimic în comun. Dar, să o iau cu începutul. Dacă ar fi să am un top al parfumierilor preferați, chestie care nu mi-a trecut prin minte până acum, Quentin Bisch ar fi pe primul loc. În fond, este „tatăl” lui Ganymede. La fin du monde este parfumul său de debut și se bazează pe o carte mai veche decât filmul la…
-
Filmul care trebuie văzut de mai multe ori
De felul meu sunt foarte pricinoasă când vine vorba de filme. Mă rog, unii ar spune că nu numai legat de asta, dar prefer să nu-i bag în seamă. Să revenim însă, căci se pare că am găsit filmul căruia nu am nimic să-i reproșez. Știu că e în cinematografe de o lună deja, dar probabil mai sunt și alți întârziați ca mine. Aseară am fost să văd Triunghiul Tristeții. Recunosc, m-am dus pentru Woody Harrelson, pentru care am o mare slăbiciune de la Natural Born Killers încoace. La final am ieșit din sală cu convingerea că voi mai vedea filmul ăsta cel puțin o dată pe an. Dacă vreți…
S-ar putea să-ți placă și
Un film românesc bun – Balaur
Am văzut Barbie. Și mi-a plăcut.
Poezia artei sau arta poeziei
-
Un film românesc bun – Balaur
Am găsit un film românesc bun - Balaur
S-ar putea să-ți placă și
Poezia artei sau arta poeziei
Pentru cine e arta românească?
Puțin despre un muzeu. Mai mult despre încredere
-
Un basm cu prea mult electromagnetic
3000 de ani de dorință - un film interesant. Dar are prea mult electromagnetic.
S-ar putea să-ți placă și
Poezia artei sau arta poeziei
Am văzut Barbie. Și mi-a plăcut.
Puțin despre un muzeu. Mai mult despre încredere
-
Vreau un film care să mă facă să visez
Am stabilit deja că am așteptări nerealiste. O să mai adaug, deși e evident, că nu sunt vreun critic de film. Sunt un om care vrea filme care să-l facă să viseze. Obișnuiam să râd de filmele americane în care binele învinge întotdeauna răul. Acum, îmi lipsește fix acel happy end. Am văzut Alcarràs. A luat Ursul de Aur la Berlin. Cumva, iar am simțit că mi-am pierdut două ore din viață. Sau nu chiar, căci am aflat cum poți găti melcii, iar filmul a avut și părți bune. O să încep cu ele. Actorii nu sunt actori, sunt oameni din regiune. Joacă, dacă putem folosi termenul ăsta, pur și…
-
Multe cuie nefolosite
Am văzut Rondul de noapte. Un film scris și regizat de Iosif Demian. Și m-am întrebat a nu știu câta oară: pentru cine sunt făcute filmele românești? Pentru spectatori sau pentru critică? Dar mai ales, de ce are atâtea cuie de care nu s-a spânzurat nimeni? Fac o mică paranteză, ca să explic ce sunt cuiele astea. Cehov spunea că, dacă la începutul poveștii eroul bate un cui în perete, la finalul ei, trebuie musai să se spânzure de el. Cu alte cuvinte, fiecare element din poveste trebuie să aibă un rol bine definit. Am închis paranteza. Să începem cu titlul, care face referire probabil la celebrul tablou al lui…
S-ar putea să-ți placă și
Un film românesc bun – Balaur
90 de minute pentru 65
Vreau un film care să mă facă să visez
-
Filmul românesc în bucătăria căruia nu se mănâncă ciorbă. Doar chiftele.
Pitzi rămâne pitzi în esență, așa că în materie de filme se uită la multe, mai puțin la alea românești. Nu că n-ar fi încercat, dar na, nu e suficient de hipster pentru ele. Cu toate acestea ca să nu mai audă copilul tușind a fost scoasă urgent din casă și dusă la un film românesc, că avea recenzii bune și era la MȚR, unde sala-i, în general, goală. Lebensdorf pe numele lui, filmul ăsta suferă de o mulțime de păcate românești, dar până la urmă nu e prost. Recunosc că am râs de câteva ori. N-o să vă dau spoilere, n-o să vă spun cum a jucat Ioana Flora,…
S-ar putea să-ți placă și
Multe cuie nefolosite
90 de minute pentru 65
Un film românesc bun – Balaur
