-
Dacă-i ordin, cu plăcere!
Eu n-aș fi rezistat în armată! Dacă-mi impune cineva să fac ceva, am, așa, o pornire, o flacără interioară, o nebunie să fac fix pe dos. Am suferit de asta de când mă știu. Hai, să ne înțelegem, respect legile, că trăiesc în comunitate, dar zi-mi că nu pot, nu am voie sau nu e înțelept și te invit să te uiți la mine cum fac de două ori, și mai fac și poze. Asta, până azi. Căci azi am dat de Alluring Fig. De la Kalotinis. Și, odată cu mine, l-au descoperit și ai mei. Pe mine miroase a frunză de smochin. Atât de realist, că simt până și…
S-ar putea să-ți placă și
Crăciun Sin Poetry
Disclaimer și o dorință legată de un parfum nelansat
Pot Pourri
-
Amintiri cu marea Egee
Cu vreo trei vieți în urmă, am fost în Rodos. Chiar dacă nu mă întrebați voi cum îmi calculez viețile, vă spun eu. Varianta simplă e că ele sunt legate de partenerii mei. Varianta mai complexă implică niște psihologi și niște schimbări majore. Și ele nu au nicio legătură cu exteriorul. Dar, să trecem peste. Aegean Salt Sea and Citrus e un parfum de la Theodoros Kalotinis. Și mi-a amintit de acea vară când am privit cum Marea Mediterană și Marea Egee se întâlnesc și nu se amestecă decât puțin. Cam ca viețile noatre. Aici, îți spun eu o vorbă, aici, îmi întinzi tu o mână, suntem în același univers…
-
Revolta roacherului obosit
Înainte de 1990, acum 10 ani, după cum știm toți cei născuți secolul trecut (da, da, am mai făcut gluma), am aflat și eu cum e cu rock-ul. Trăiască Judas Priest și Breaking The Law; Manowar și Fear Of The Dark și ar mai fi câteva. Mi-e greu să admit că am o cultură muzicală (pe zona asta) egală cu zero. Pentru mine, rock e orice metal (greu și foarte greu), cu fani în costumul potrivit: plete, tricouri cu nume de formații, puțin înapoiați (mă includ în categorie), declarați anti-sistem, dar profitând de sistemul familial ca să-și ia țigări. Am văzut colecția lui Franck Boclet, Rock and Riot și am…
-
Parfumul și biblioteca poveștilor nespuse (încă)
Asta nu este obișnuita poveste despre un parfum anume. La nord de Oslo există o bucată de pădure în care copacii abia dacă au un metru. Ei au fost plantați anul acesta și sunt doar niște puieți, care, prin 2114, vor deveni hârtie pentru cărțile din Biblioteca Viitorului. Proiectul a fost demarat in 2014 de către Katie Paterson și Anne Beate Hovind. În fiecare an, unul sau mai mulți autori celebri donează un manuscris pentru această bibliotecă, apoi se plantează copacii din care se va face hârtia pe care vor fi tipărite poveștile. Toate manuscrisele vor fi publicate la 100 de ani de la demararea proiectului. Primul autor a fost…
