-
Cel mai curat hotel din Veliko Tarnovo
Cu mâncărici în tălpi, că doar se știe că lui pitzi îi place să umble lela, în minivacanța de Ziua Unirii, am decis că nu vrem să dansăm hora unirii în Zanzibar (așteptăm momentul când se va ține în Jamaica) și nici nu vrem să facem economie la bani doar ca să ne tocim nervii pe Valea Prahovei, așa că am pornit spre Veliko Târnovo. Fiindcă ne place aventura am stabilit că vom lua cazare la fața locului. Și cum ajungem noi, leșinați de foame, în minunatul oraș, ne oprim la locanta favorită. Să fie pizza cu cârnați bulgărești, ca să intrăm în atmosferă! Și a fost. Pe la a…
S-ar putea să-ți placă și
Despre mașini. De reparat sau de cumpărat
Puțin despre un muzeu. Mai mult despre încredere
L-am găsit!
-
Poveste olfactivă (de groază, cum altfel?!) – zoo unchained
Nu știu dacă universul conspiră ca să mă transform într-un Stephen King al parfumurilor (aș vrea eu) sau pur și simplu am gusturi proaste sprijinite de un pH dubios, dar iar am dat-o de gard. Numele lui e Wild Python de la Mancera. M-a amuzat denumirea, pentru că recunosc că mi-am imaginat un fel de piton isteric, care mai are puțin și rage. Am văzut tuberoză, citric si dulce și am simțit nevoia să testez fără să țin cont că era adesea comparat cu Carnal Flower, care nu-mi place. A venit curierul, am desfăcut pachetul, am dat un puf mic pe mână și hai repede la ședința online.Noroc că anunțasem…
S-ar putea să-ți placă și
Personalitate alfa și Tom Ford Noir pour Femme
Demonul tocăniței
Lacrimi de urs panda
-
Poveste (știți voi de care) – tămâie și/în autobuz
Se presupune că un scriitor trebuie să câștige din ce scrie, nu să plătească, ca să producă ceva. Cred că ăsta era firul logic. Se pare că nu și pentru mine. Mă rog, iar o să zică mama că sufăr de invers. Noroc că nu-i spun că mi-am luat alt parfum. Nu scap însă la fel de ieftin și cu ăia de acasă. Azi am primit un decant Mandala de la Masque Milano. Ultimul parfum comandat anul trecut. 2021 s-a încheiat, deci pot lua procesul de la capăt, ca să fie clar pentru cârcotași. Curierul a sunat în timp ce mă întrețineam cu contabila pe bilanțuri și altele. Eram așa…
-
Altă poveste olfactivă de groază – foc și pară, dar mai ales scrum
Amorezată lulea fiind de Replica By The Fireplace, care se zvonea că poate mirosi a fum de parcă ai stat lângă un foc de tabără și care pe mine miroase a vanilie și castane coapte am zis să mai încerc și altele din serie. Da, știu, am zis-o de fiecare dată când am scris despre un parfum! Fac ce vreau! Și pentru că Mingus, cu al lui poem tonal Pithecantropus Erectus, e undeva foarte sus în topul preferințelor mele, mi-am zis ca Jazz Club e alegerea potrivită. Tutun, rom, vanilie, condimente, ambră, ce să mai, un poem olfactiv. În teorie… Practica ne omoară însă. Căci pielea mea nu a fost…
-
O poveste olfactivă (de groază)
În 1871, în Quebec, o femeie a închiriat un dric și s-a plimbat cu el prin oraș, întinsă pe catafalc, fumând pipă și privind lumea. Cam așa se poate rezuma experiența mea cu Beaute du Diable par Les Liquides Imaginaires. De lene să mă duc până la cel mai apropiat magazin, am decis să-mi iau un decant de pe un grup. Cum sunt calică, mi-am luat 10 ml să-mi ajungă. Și o să-mi ajungă și de-ar fi să mă reîncarnez de atâtea ori câte stele sunt în univers, căci nu mă voi mai atinge de el. Recunosc, am fost încântată și de oripilarea soră-mii care m-a asigurat că în viața…
