-
Când iei în mașină o specie dispărută
Vineri seara, chiar înainte de plecare, am mai primit o cutie cu minuni. Printre ele și Dodo de la Zoologist. Reformularea din 2020, care are o listă lungă de note printre care rozmarinul, piperul roz, ananasul, salvia etc. Le găsiți pe toate pe site-urile de specialitate. Era târziu, așa că am dat doar puțin și m-am trezit într-un câmp de urzici fragede. Doamne, câte erau. Mai să-mi iau o sacoșă din aia de rafie să mă apuc să le culeg. Mă pocnise așa o poftă de urzici cu usturoi verde și mămăligă încât mi-am exprimat această dorință în fața celui mare. Care, ca orice om normal, s-a uitat cruciș la…
S-ar putea să-ți placă și
O banală dimineață de duminică
Un fluviu după care să tragi apa
Mefisto în varianta italiană
-
Un liliac. Doi lilieci
Acum niște mulți ani am participat împreună cu sora mea, Ironman și încă un copil la o acțiune de hrănire a liliecilor pe care un ong îi adăpostea peste iarnă. Acțiunea se desfășura cam așa: după un instructaj referitor la măsurile de siguranță și la manevrarea animalelor, voluntarii se așezau la coadă, primeau câte un liliac, o cutie cu viermi și una cu apă, o pensetă și o pipetă. Pentru că nu puteam lăsa copiii nesupravegheați ne-am așezat pe rând la coadă. Întâi sor-mea și cinci minute mai târziu și eu. Deși între noi două e o diferență de vârstă destul de mare, suntem adesea confundate chiar și de prietenii…
S-ar putea să-ți placă și
Despre cum i-am iertat pe toți
3 povești reale. Și actul patru.
De ce ai vrea să miroși așa?
-
Două povești pentru același parfum
Într-o dimineață însorită și călduță, Cordelia, o fetiță cu părul de ce culoare vreți voi, ca să fiu politically correct, dar fără prea multă minte, se gândi să lenevească sub cel mai îndepărtat copac din grădină. De fapt, avea foarte multe de făcut, dar n-avea chef de nimic, așa că asta a părut cea mai bună idee la momentul acela. Și cum stătea ea așa, privind razele soarelui printre frunze, i se păru că undeva, sus, zărește ceva. Se ridică în grabă, își netezi rochița, își trase șosetele, gesturi inutile, de altfel, că n-o vedea nimeni, și miji ochii. Era un cuib de albine. Mmmm, miere, polen, faguri… Îi lăsa…
-
Apex predator
Cam acum vreo 15 ani, înainte să mă lămuresc că singurul sport pe care-l va practica vreodată odorul meu este aruncatul cu privirea și că, oricum, nu e indicat să facă vreun sport pentru că n-ar simți dacă-și rupe ceva, mi-a cerut să-i cumpăr un skateboard. O chestie din plastic alb, cu roți negre, numai bun pentru un copil de 3 ani. S-a urcat pe el preț de 10 de secunde, s-a dat jos și mi-a spus, probabil, cea mai lungă frază din viața lui de până atunci: – De pe vremea dinozaurilor și până acum am uitat să merg pe el, așa că nu-l mai vreau. La cât era…
-
Când timpul o ia razna
Pe vremuri, când pe tataie îl dureau șalele, mamaie se enerva, apoi își punea mâinile în șolduri, spunea ceva în limba ei maternă și lua o sticlă de pe dulap ca să-l doftoricească. Butelca avea o etichetă dubioasă, că era înainte să se fi inventant marketingul și brandingul și altele asemenea. Pe ea scria simplu: Carmol. N-o să uit mirosul ăla veci pururi. Îmi amintesc că-mi trăgeam nasul doar ca să primesc și eu o frecție. Chit că știam că vine la pachet cu niste penicilină injectabilă a doua zi. Da, era pe vremea când antibioticele nu existau sub formă de sirop, cam acum 15 ani, la sfârșitul anilor 70.…
S-ar putea să-ți placă și
Castorul hipiot
Scara Scoville și Mancera
Ink de la Akro. Scurtă istorie a tatuajelor
