-
Liniștea clopoțeilor
Pentru că azi am făcut ceva ce nu fac decât forțată de împrejurări, adică am fost la mall și am bântuit prin magazine după blugi pentru cel mare și un fond de ten pentru mine, am decis să ies din nișă și să testez un parfum mai de buget, așa. După ce am înnebunit vânzătoarea care era mai chioară decât mine când venea vorba de culoarea fondului de ten, am dat o raită printre rafturi și mi-am amintit că omul de lângă mine e mare fan Hermès. Am pus mâna direct pe Le jardin du Monsieur Li, căci citisem că e un parfum de vară și, la ce noiembrie a…
-
În spatele ușilor închise
Pentru că o cunosc pe Andreea, „mama dragonilor” din spatele parfumului Behind Closed Doors, nu pot să vă povestesc eu despre el. Adică, aș putea, dar nici măcar eu nu aș avea siguranța că a fost o analiză obiectivă. Așa că am rugat-o pe ea să-mi spună ce se află în spatele ușilor închise. „Nasurile” au fost Miguel Matos (out in the Open) și Flavius Călaj (Behind Closed Doors) de la Calaj Perfume. Asta ca să fie totul la lumină. La momentul când scriu, nici măcar nu l-am încercat, l-am mirosit doar pe un blotter, deși am eșantionul de mai bine de o săptămână. Nu vă așteptați la un interviu,…
-
Bias cognitiv și amintiri din 1994
Ați auzit de efectul Dunning-Kruger? E un bias cognitiv prin care oamenii cu abilități limitate își supraestimează competențele. Îl are și pitzi, evident. Mă consider o persoană deosebit de organizată și de coerentă, deși, uneori, Universul îmi demonstrează că nu e așa. Azi, nedormită din cauza unui șold care a decis să-mi amintească pe de-o parte vârsta pe care o am și pe de alta că nu poți sta niște ani cu picioarele pe birou în timp ce lucrezi, fără să suporți anumite consecințe, efectul DK a fost vizibil chiar și pentru Ironman. Și el nu bagă de seamă decât lucrurile care-l deranjează personal. Ceea ce nu era cazul, acum.…
-
Dominație colonială și vecine
Astăzi, ca urmare a unei discuții cu cineva de pe grup, mi-am dat seama că mai am de încercat un Beaufort: Vi et Armis. Dar cum nu voiam să-mi omor nici psihologul și nici antrenoarea, că țin la amândouă, am amânat testarea pentru întoarcerea acasă. Fiind pe grabă, că mai aveam niște cumpărături de făcut, și cu mintea la ce-i povesteam celui mare, iau sticluța și dau trei pufuri, în loc de unul, cum fac de obicei. Greșit, greșit, greșit… Dar, să creez contextul și să vă povestesc despre vecina mea, care sunt de fapt două. Așa cred. S-au mutat de curând și nu le văd decât în fugă, că…
-
Un artist ratat
Asta sunt eu. Când eram mică, mama m-a dus la cursuri de pian. Cum trec destul de des pe lângă școala unde s-au desfășurat ostilitățile, nu am cum uita acest lucru. Dincolo de oroarea de a-mi fi tăiate unghiile din carne (la cererea profesoarei) și acum îmi amintesc cum toată lumea s-a uitat dubios la mine când m-am ridicat și am întrebat senină ce e acela un senator. Erau anii 80, iar eu aveam cam 6 ani. Cântecul nefericit care-mi crea astfel de dileme spunea: „Un nebun de senator/ A făcut portretul lor.” Era desenator, evident, dar urechea mea cea fină, care percepea cică și sferturi de ton, nu auzea…
-
Planeta ta proprie și personală
B683, de la Marc-Antoine Barrois, te transportă într-o altă lume, pe planeta ta proprie și personală. M-am dat cu el și m-am așteptat să am o revelație la fel ca în cazul lui Ganymede. În loc de asta m-am simțit acasă. Acel acasă care nu depinde de patru pereți, care nu are nevoie de instalator sau electrician, ci locul călduț din suflet pe care-l luăm cu noi până la celălalt capăt al lumii. Ce e acasă pentru voi? Și mai ales, cum ar trebui să miroasă acest acasă? Fiecare știe ce i se potrivește cel mai bine. Cum arată planeta aia pe care ajungeți după ce închideți ușa care vă…
-
Poezia artei sau arta poeziei
Cel mare, sătul de (par)fumurile pe care le are pitzi în ultima vreme în cap, a decis că trebuie să ne ocupăm și de cea de-a doua parte a numelui de scenă. Aia care face referire la cultură. Și cum auzise că la întâlnirea parfumistică de dimineață am vorbit (și) despre înghețată, m-a momit cu una și m-a dus la o expoziție. La Diptych Art Space, pe strada Plantelor 58, este deschisă până pe 15 aprilie expoziția Chit sau dublu, Ioana Crăciunescu, Dumitrița Răzlog, un proiect Infinitezimal. În expoziție veți găsi numere ale publicației Infinitezimal, volume de poezie și proză românească contemporană publicate la editura Charmides, dar și lucrările Dumitriței…
-
Diminutive bănăluțe
Știam eu că printre minunile de la Sorana am și parfumuri cu trandafir, dar încerc să fiu consecventă și să nu citesc înainte despre ce încerc. Nu vreau să mă influențeze recenziile existente. Verific ce și cum abia după ce cei doi băieți din casă se plictisesc și-și încheie numărul de maimuțăreli. Așadar, niciodată nu știu exact pe ce pun mâna. Azi, a fost Tiziana Terenzi Delox. Povestea din spatele parfumului sună foarte bine: insulele Ciclade, cafea, chestii-trestii. Realitatea de pe pielea mea a fost, ca de obicei, alta. După ce m-am dat, mi-am pus imediat boticul de croazieră, adică gurița aia strânsă ca un funduleț de rață, nu pentru…
-
Familia Ajmal. Mătușa cea pioasă – Incense Wood
Știu că Ajmal e o marcă din Orientul Mijlociu, dar poveștile sunt ale mele și-mi pot imagina orice. În familia extinsă, mătușica asta e fata bătrână, rămasă singură nu că n-ar fi arătat bine la viața ei, ci pentru că n-a știut că ultimul pretendent avea să fie chiar ultimul. Așa că acum se consolează mergând la biserică și arborând o atitudine creștinească față de toți. Poartă fuste și rochii de o lungime nedefinită și nu se machiază niciodată, ca să nu-și strice aerul pios. Pe la întâlnirile de familie stă cuminte și se uită la ceilalți doar când e sigură că n-o observă nimeni, nu de alta dar nu…
-
Perfecțiunea se obține prin repetiție
De ce să faci o greșeală o singură dată când o poți face de cinci, șase ori, ducând-o, practic, la perfecțiune. Cred că pe ideea asta am pornit de dimineață, când am decis ce parfum să încerc. Primisem un Mancera, mai precis Velvet Vanilla, și fusesem avertizată de donatoare că era să-i distrugă vacanța în Grecia. L-am plimbat și eu până acolo, dar de câte ori am pus mâna pe el, l-am pus repejor înapoi. Sunt eu curajoasă, dar nici chiar așa. În dimineața asta, mi-am înfruntat însă frica și m-am dat cu el. N-am ajuns la secunda doi că m-am felicitat pentru toate momentele în care l-am pus înapoi…


























