-
Îmi duc viața după 3 reguli
Iubește-l cu disperare. Și mic și neajutorat și mare și furios. Iubește-l și după nopți nedormite, și dacă afli că nu va înțelege niciodată iubirea ta și va rămâne mic mereu. Un pitic mare, cu forța unui zmeu. Iubește-te pe tine și pentru cât nu poate el, și când îți vine să-l strângi de gât și-i urli lucruri pe care nu le va-nțelege niciodată. Căci doar așa mai ai de unde să-i dai și lui. Și când nimic nu funcționează, amintește-ți cât l-ai iubit când l-ai strâns la piept prima dată.
-
Camera secretă
Nu intra acolo, știi bine ce se întâmplă când o faci. Înăuntru e întuneric. N-ai învățat încă? Mai întâi te vei izbi de pereți, încercând să găsești un buton cu care să aprinzi lumina, ai să strigi fără vorbe și nimeni n-o să te audă, apoi, când ai să obosești, ai să te întinzi pe jos fără chef de viață, așteptând un miracol, care mai mereu întârzie. Nu intra. Ai văzut ce greu e să ajungi la lumină când nu știi unde e ieșirea. Ridică-te din pat, fă un duș, bea o cafea și, mai ales, nu uita să-ți iei antidepresivul.
-
Discursul de adio
Hai, nu mai pleci? M-am plictisit de prostiile tale. Din cauza ta nu mă bagă nimeni în seamă. Vreau să fiu importantă, să-mi vină bine pantofii din dulap, să port rujul ăla roșu și să miros a parfum scump. Vreau să întoarcă toată lumea capul după mine pe stradă, să spună: știi că a fost astronaut? Acum te grăbești să ieși pe ușă, s-a așternut deja praful în urma ta, nici umbra nu ți-o mai văd. Te-ai dus? De ce? N-am vorbit serios. Nu m-am făcut astronaut. Hai, întoarce-te să ne dăm în leagăn, e prea greu să fii adult.
-
Primul lucru pe care l-am făcut după Apocalipsă
Brusc s-au aprins toate luminile. De pe hol se auzea pisica miorlăind disperată. Pentru ea sfârșitul lumii arăta ca un castron gol. În baie, cineva pomenea de niște morți pe la primărie. În sufragerie, un taraf cânta cu elanul orchestrei de pe Titanic, dar mult mai tare. Mamaie era fiartă pe cultură, chiar dacă iar pierduse aparatul auditiv. La copil era liniște, ochii săi goi erau ațintiți asupra temei la mate. Am intrat tiptil în bucătărie și am încuiat ușa cu cheia. Apocalipsa putea să aștepte până după cafea.
-
Brici
Despre Gonul Kivilcim Wikipedia ne povestește că a studiat economia la Universitatea Boğaziçi, apoi și-a absolvit masterul în comunicare de masă la Universitatea din Bergen. A lucrat la Voice of Germany Radio, Cologne Radio și WDR în 1992-96, iar după ce s-a întors în Turcia, a lucrat la Kanal 6, Radikal și NTV Radio. Asta e important și o să vedeți în continuare de ce. Ce mi-a plăcut, că așa e frumos să încep. E un Istanbul colorat. Bizar. Văzut prin aburii solventului. Real și în același timp ireal. Se mișcă, se așază, se reașază, mereu cu piese lipsă. Autoarea nu ne descrie, ci ne construiește prin vorbele și acțiunile…
-
Brusc
De ce brusc? Pentru că asta înseamnă Ani în turcă. Și așa e. Parfumul casei Nishane te ia pe sus brusc și te pune pe un piedestal sau într-o ramă. Și nu de oricare, ci una făcută de Brâncuși, sau de Zaha Hadid. Știu, ei n-au făcut rame, dar dacă ar fi făcut, ar fi semănat cu parfumul ăsta. Am citit recenziile de pe Fragrantica și vorbesc despre spiritul parizian concentrat într-o sticlă. Eu cred că e spiritul Istanbulului din partea asiatică. Locul unde, pe kilometri întregi, cel mai ieftin obiect pe care-l poți găsi într-un magazin este un breloc de 500 de euro. Unde la terase, vezi turcoaice la…
-
Sânge albastru
Pe vremuri, pe la începuturile carierei mele în presă, pe când poșta redacției încă însemna saci cu scrisori, am fost la o conferință de presă. Și cum mă salutam eu cu oamenii de la intrare, aud undeva, în spate, o voce atât de sexy încât n-am putut să fac altceva decât să-i las pe oamenii respectivi cu ochii în soare și să văd cui aparține. N-o să spun a cui era, dar am fost foarte dezamăgită, căci aveam o părere tare proastă despre persoana respectivă. Asta nu m-a împiedicat să închid ochii și să ascult vocea fără să aud ce spune. Cam așa e și Palindrome I, al lui Santi…
-
Friptură de pepene
Dacă nu știți cum e cu friptura de pepenem luați de citiți! Și o să aflați și despre un parfum.
-
Când timpul o ia razna
Pe vremuri, când pe tataie îl dureau șalele, mamaie se enerva, apoi își punea mâinile în șolduri, spunea ceva în limba ei maternă și lua o sticlă de pe dulap ca să-l doftoricească. Butelca avea o etichetă dubioasă, că era înainte să se fi inventant marketingul și brandingul și altele asemenea. Pe ea scria simplu: Carmol. N-o să uit mirosul ăla veci pururi. Îmi amintesc că-mi trăgeam nasul doar ca să primesc și eu o frecție. Chit că știam că vine la pachet cu niste penicilină injectabilă a doua zi. Da, era pe vremea când antibioticele nu existau sub formă de sirop, cam acum 15 ani, la sfârșitul anilor 70.…
-
Iarbă și incendii
Am o prietenă care-mi spune că îmi place să mă las fermecată. Sună poetic, ce-i drept, dar e doar o formă elegantă de a-mi sugera că mă las ușor prostită. Din păcate, nu o pot contrazice. De data asta m-am lăsat vrăjită de hype-ul din jurul creațiilor My Geisha și m-am dus direct la Cannabis. Mi-am zis că probabil n-o să ajung high, dar măcar o să miros iarbă. Din aia din parc, nu din aia ilegală. Ca să nu bat drumul doar pentru 5 ml, m-am băgat și la un Dark Vanilla de la Montale, că are așa o aromă de fum și nuci și vanilie. Dar, să trec…


















