-
Cheeky Smile și burrnesha
Undeva, în nordul Albaniei, trăiesc ultimele 12 burrnesha. Toate sau, mai degrabă, toți, căci nu ai voie să te referi la ele ca fiind femei, au peste 50 de ani. Toți arată și se comportă ca niște bărbați. Ce sunt burrnesha? Burrnesha sunt femei care au depus un jurământ de castitate și care trăiesc ca niște bărbați având privilegiile acestora: pot bea și fuma, pot moșteni averea familiei și o pot conduce. Fenomenul a fost determinat cumva de Kanuni i Lekë Dukagjinit, un set de legi fără implicații religioase (erau respectate atât de creștinii cât și de musulmani), folosit încă din secolul 15 în nordul Albaniei și în Kosovo. Kanun…
-
Adulting
De când am auzit pentru prima oară cuvântul adulting (a avea comportamentul caracteristic al unui adult, mai ales în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor zilnice – Oxford Dictionary) l-am asociat cu pretending (a te preface). În mintea mea cele două au semnul egal între ele. Poate, unde, în fiecare dimineață, îmi vine să fac un tantrum, precum un copil de trei ani, că trebuie să fiu iar un adult responsabil. Let’s Settle This Argument Like Adults, In The Bedroom, Naked By Kilian sau, pe scurt, Adults a fost parfumul care mi-a amintit de această asociere. L-am încercat după-amiază, când mi-am terminat toate treburile. Cel mare nu era acasă, iar Ironman…
-
Covorul roșu. Opera Xerjoff.
Cine nu s-a visat vreodată pe covorul roșu?! Eu, una, recunosc că îmi imaginez adesea tot felul de scenarii în care sunt invitată pe un astfel de covor. Până să ajung acolo, fac ca un prieten francez cu care mâncam la începutul anilor 2000 pizza la o masă din vitrina unui fast food. De fiecare dată când eram baleiați (francez, da) de farurile unei mașini, își ducea mâinile la ochii și spunea: – Fără poze, vă rog! Am testat Opera de la Xerjoff. Un parfum menit să evoce luxul pur, ca toate cele din colecția V. Până nu-l încerci, nu-ți vine să crezi. Așa zice prezentarea oficială. Care mai adaugă…
-
O vrajă. Louis Vuitton versus Ironman
Acum două zile m-am dat cu un parfum care trebuie să fie o vrajă: Spell on you de la Louis Vuitton. Nu sunt un fan al mărcii, căci logourile extrem de vizibile și folosite în exces mă oripilează. Asta nu înseamnă că m-ar deranja să primesc un set de valize. Cam ca în bancul ăla cu: Îmi trebuie un elefant. De ce? Ca să-l vând și să fac rost de bani. Vraja lui Louis Vuitton Mânată de curiozitate, după ce am văzut peste tot cât de apreciate și de scumpe sunt parfumurile lor, azi am scos din cutie un decant din parfumul menționat în primul paragraf. Am mirosit recipientul și…
-
Anne versus Ana
Mi s-a spus adesea, mai în glumă sau mai în serios, că sunt nebună. Dar parfum cu numele meu (aproximativ) n-am avut. Așadar, Anne versus Ana. Ieri dimineață, am pus mâna pe un parfum din linia Menage a trois: Anne. Am început cu el, pentru că numele e similar cu al meu. Și m-am întrebat, cum ar fi să descopăr în acest extract de parfum, acea amprentă olfactivă pe care să mi-o doresc de semnătură. L-am pulverizat și am simțit imediat ADN-ul Călaj. Nota de deschidere, ușor ascuțită, pe care cei de acasă o asociază cu propolisul și pe care am mai găsit-o și în Evy. Doar că în Anne…
-
Ce e într-un nume
„A rose by any other name would smell as sweet” spune cel mai celebru Will. Nu, nu e Smith. Știu, gluma e proastă, dar textul a fost scris duminică și atât s-a putut. Ideea că fonemele dintr-un nume au rolul lor apare pentru prima dată într-unul dintre dialogurile lui Platon: Cratylos. Pe scurt, în dialog, Hermogenes susține că relația dintre un cuvânt și sensul său este arbitrară. Cratylos nu e de acord. Platon ajunge la concluzia că uneori poate exista o legătură între sens și sunet. Lui Cratylos i s-a făcut dreptate cam acum 80 de ani, când a apărut o nouă zonă de cercetare, numită simbolism fonetic. S-au făcut…
-
Morph Zeta și terapia.
Aseară am primit o pungă mare cu decanturi și am găsit printre ele Morph Zeta. L-am testat azi și am ajuns la concluzia că trebuie dus la terapie. Parfumul După ce l-am dat, m-am uitat de trei ori la sticluță să mă asigur că am citit bine. Parcă mă dădusem cu Baccarat Rouge 450. Mirosea a zahăr caramelizat, exact ca împricinatul despre care am povestit aici. Era totuși puțin mai anemic, semn că părinții lui nu-l îndopaseră când a fost mic, ca să se facă gras și frumos și să ocupe tot spațiul. Am auzit că nu are nota de dentist pe care mulți o regăsesc în BR. Eu n-am…
-
Rose Emois și pirahã
Azi am testat Rose Emois de la Molinard, care m-a băgat în ceață mai tare decât conceptele abstracte pe un membru al populației pirahã. Până să vă spun cum stă treaba cu parfumul, să vedem ce și cum cu oamenii ăștia. Populația În jungla amazoniană din Brazilia trăiește o populație de vreo 350-400 de oameni: pirahã. Ei sau, mai degrabă, limbajul lor, îi provoacă mari dureri de cap lui Noam Chomsky. Și asta pentru că îi contrazic toate teoriile legate de structura limbajului. Practic, ei nu folosesc decât afirmații directe, fără propoziții subordonate. De exemplu, noi am spune: Omul de la care am luat parfumul este prietenul meu. În pirahã,…
-
O mare mai mică
Deși majoritatea prietenilor și cunoscuților mei preferă muntele, eu, una, nu mă satur niciodată de mare. Mă încântă, mă fascinează, mă obsedează chiar. De la culoare, la mișcare, la miros. Cumva, asta face să fie de la sine înțeleasă obsesia mea pentru parfumurile acvatice/marine. De la Cețurile lui Sorcinelli, la Black Sea al lui Lorenzo Pazzaglia și la clona acestuia, Coastal Salty Forest de la Zara, le-am încercat pe toate. Și toate mi-au spus câte ceva. Mi-au vorbit despre mări în furtună și alge și puțin pericol. Atât cât să simți că viața merită trăită. Parfumul Azi am încercat Acqua di Sale de la Profumum Roma. Și am ajuns la…
-
Kenzo Jungle L’Elephant. Două povești despre Speranța.
Kenzo Jungle L’Elephant este, cred, singurul parfum despre care am scris un text pe care apoi l-am abandonat căci nu știam unde vreau să ajung. Azi am revenit și la text și la parfum și le-am mai dat o șansă. Nu pot să spun că-mi pare rău, dar nici că mă bucur. Am însă Speranța că o să mă înțelegeți. Să vă explic. Trebuie să fac o precizare… Dacă vi se pare că e o greșeală în titlu, să știți că nu e. Speranța e un personaj cât se poate de real. Parfumul Monstrul ăsta a fost creat de Dominique Ropion și a fost lansat în 1996. Notele de vârf…




























