-
O scăpare freudiană
E așa un soare afară, iar eu mi-am uitat ochelarii de soare acasă, că am răscolit prin cutiile cu minuni și am găsit ceva ce mi s-a părut că mai temperează puțin lucrurile: Black night. Sau cel puțin asta am crezut eu că spune scrisul cursiv de pe etichetă. Ei bine, nu spunea asta. Avea să mă lămurească mai târziu cel mare. Ironman se uită la mine de peste masă, mă întreabă cu ce mă dau și conchide: – Mă rog, dacă asta e noapte, a fost una tare dubioasă. Probabil ai dormit în hainele cu care ai fost la cârciumă. Mai multe zile. Într-un șanț. Noroc că masa e…
S-ar putea să-ți placă și
Meluzyna sau cum să speli frigiderul
O lume, două perspective (II)
Fără Barbie, vă rog!
-
Contele, iubita lui și locul lor
Am avut ocazia să testez, cam la o săptămână diferență, Lilyn, Metaphore WJ și Transilvania de la Calaj. Am citit prezentările și am înțeles ideile din spatele lor. Mie îmi sugerează însă, ca de obicei, altceva. Metaphore m-a dus cu gândul la Dracula lui Bram Stoker. E un parfum cu prestanță, elegant, sobru, puțin old school, în care nota de paciuli acoperă orice altceva. Imaginați-vi-l pe conte în redingota de la 1890, când a fost scrisă mare parte din carte. Înalt, impunător, rece. Grădina castelului său a fost cândva o splendoare dar, acum, natura o recucerește. E plină de urzici moarte, rudele tropicalului paciuli. Nu are un aer dezolant, dimpotrivă,…
-
Când iei în mașină o specie dispărută
Vineri seara, chiar înainte de plecare, am mai primit o cutie cu minuni. Printre ele și Dodo de la Zoologist. Reformularea din 2020, care are o listă lungă de note printre care rozmarinul, piperul roz, ananasul, salvia etc. Le găsiți pe toate pe site-urile de specialitate. Era târziu, așa că am dat doar puțin și m-am trezit într-un câmp de urzici fragede. Doamne, câte erau. Mai să-mi iau o sacoșă din aia de rafie să mă apuc să le culeg. Mă pocnise așa o poftă de urzici cu usturoi verde și mămăligă încât mi-am exprimat această dorință în fața celui mare. Care, ca orice om normal, s-a uitat cruciș la…
S-ar putea să-ți placă și
F Fabulous sau WTF
Despre adaptabilitate. Cu Erba Pura.
Victor Wong – (self-)portrait
-
Surprize cu lămâi
Din motive logistice am rămas în urmă cu testarea, căci la -3 grade, în condiții de vânt care nu te lasă să stai în picioare, degeaba te dai cu parfum. Sau mă rog, tu te dai în Lefkada și te miros ăia de la Salonic. Da, știu ce o să ziceți, că n-am stat numai afară. Și așa este, că altfel nu mai scriam acum. Dar parfumurile ținute în frig trebuie să-și revină și ele ca să le simți cum trebuie. O să vă povestesc când voi avea mai mult timp și cum am călătorit noi cu Dodo în mașină, dar acum ne întoarcem la parfumul zilei. Cu mari așteptări…
-
Vrăjeală. Și nu ieftină
Cu gândul că azi e ultima zi de muncă înainte de vacanță, am sărit din pat înainte chiar să pornească cea mai mare invenție a secolului aka filtrul de cafea programabil. Până să fie miraculoasa licoare gata, am studiat ce mai aveam prin cutia cu minuni și am luat Smoke and Mirrors de la Roos and Roos. Așadar mi-am început ziua cu cafea și fum de țigară. Oare asta se consideră fumat pasiv? Nu știu, că din fericire n-a durat mult. Pe la a doua gură de cafea, când parfumul trecuse deja de notele de vârf, miroseam ca o tutungerie de dinainte de 1989 – celebrele ABC. Puțin tutun, puțin…
S-ar putea să-ți placă și
Oud, un tigru și Lidia Jiga
Mic tratat despre aldehide
Fils de Joie și Tatăl celuilalt copil
-
Canibal. Dar nu azi
De data asta am citit înainte. Dar am citit degeaba. But Not Today al lui Filippo Sorcinnelli este descris ca un omagiu adus lui Hannibal Lecter. Ar trebui să miroasă a sânge cu note metalice și animalice. Ar trebui… Nu l-am găsit pe canibal în parfumul ăsta. Am găsit în el doar niște babe, cu tot cu biserică, în Vinerea Mare. Bunica mea, despre care v-am mai povestit, insista ca în fiecare an, în respectiva zi, să mergem la biserică să trecem pe sub masă. Așa că asta făceam, căci nici nu se punea problema să o contrazici. Biserica era plină de narcise și de garoafe, iar babele trăncăneau deloc…
-
Cum a ajuns slăninuța artă
Azi m-am trezit hotărâtă să trăiesc periculos. Am luat cutia cu minuni, am închis ochii și am băgat mâna în ea. Câștigător a fost Tonnerre de la Beaufort London. Să citesc, să nu citesc ce zice pe siteurile de specialitate? N-am citit. Rău am făcut. Știți deja cum merge treaba: un puf mic și la muncă. De obicei, mă miros imediat, doar că am găsit un mail care mă anunța că am evaluarea anuală în prima zi de concediu și nu mi-a mai ars. Până am anulat întrevederea, până una, până alta, am simțit brusc că mi se face foame. Zic: hait, nu e bine, că ăla mare și responsabil…
S-ar putea să-ți placă și
O nouă mătușă și Citizen Queen
Surprize cu lămâi
Parfumul pentru spioni și vizite la soacră
-
Ceață
Când m-am apucat de sport, secolul trecut, în cele trei zile de alergare pe stadion, antrenoarea mea, de care încă mă ascund (să nu-i spuneți că știți de mine), mi-a zis că nu trebuie să alerg dacă e ceață afară. Cred că nimeni nu s-a mai rugat pentru ceață, ca mine, în următoarele 2 zile. Era iulie, așa că m-am rugat degeaba. M-am întâlnit însă cu ceața la Marea Baltică, într-un decembrie, în care mergeam să-l transform pe copil în Ironman. Iar ceața, atunci, mi-a fost cea mai bună prietenă. Căci, din salonul spitalului, coboram 2 etaje si mergeam 100 de metri până pe plajă. Intram în ceață și nu…
S-ar putea să-ți placă și
Scara Scoville și Mancera
Fratele mai mic. Și beat.
Graffiti și Je ne sais quoi
-
Când parfumul se ridică la înălțimea numelui
Azi a fost una din zilele acelea în care, și dacă nu crezi, te uiți la horoscop să vezi ce planetă e în mișcare retrogradă, doar ca să ai pe cine da vina, că altfel o iei razna. Ironman face spume că a pierdut contul de Facebook și ne întreabă la fiecare cinci minute dacă nu putem face ceva. Ăla mare are o măsea umflată, cu dureri, și nu are voie să ia niciun analgezic, iar eu îmi continui saga concediului medical pentru perioada de izolare, pe care HR-ul mi-l tot întoarce că îi mai lipsește ceva, deși nu știu să-mi spună exact ce. După ce am trimis adultul la…
-
Un liliac. Doi lilieci
Acum niște mulți ani am participat împreună cu sora mea, Ironman și încă un copil la o acțiune de hrănire a liliecilor pe care un ong îi adăpostea peste iarnă. Acțiunea se desfășura cam așa: după un instructaj referitor la măsurile de siguranță și la manevrarea animalelor, voluntarii se așezau la coadă, primeau câte un liliac, o cutie cu viermi și una cu apă, o pensetă și o pipetă. Pentru că nu puteam lăsa copiii nesupravegheați ne-am așezat pe rând la coadă. Întâi sor-mea și cinci minute mai târziu și eu. Deși între noi două e o diferență de vârstă destul de mare, suntem adesea confundate chiar și de prietenii…
