-
Fratele mai mic. Și beat.
Azi dimineață, celălalt adult, într-o pornire a cărei cauză nu mi-o explic, s-a repezit la cutia cu decanturi înainte să am timp să reacționez. A luat unul și s-a dat cu el. Din abundență. După care s-a uitat pe sticlă și a strigat în urma mea: – Îi zice Sombre. În urma mea, pentru că eu fugisem deja la baie propulsată de stomacul ce-mi urcase în gât. Tot din baie, care e lângă dormitorul lui, l-am auzit pe Ironman: – Cu ăsta v-ați mai dat o dată. E ăla care-mi place mie. Nu era ăla, era doar fratele lui mai mic. Al lui Secretions Magnifiques de la ELDO. Aceleași gene,…
S-ar putea să-ți placă și
Bias cognitiv și amintiri din 1994
Cum am căutat-o pe bunica și am dat peste Tante
Amintiri cu marea Egee
-
Terminator wannabe
Ziceam eu ieri că pregătesc o răzbunare, dar, conform vorbei ăleia cu socoteala de acasă și aia din târg, nu mi-a ieșit. O programasem pentru 6 fără zece, ca să apuce cafeaua să intre în sistem, dar la 5 fără zece, când cafeaua nici măcar în cană nu ajunsese, doi ochi mari mă priveau de după geamul ușii de la bucătărie, iar gura atașată lor rostea exact ce-i spusesem și eu mamei cu aproape 30 de ani în urmă: – Să nu zici nimic, de azi fac ce vreau. N-o să vă spun ce-am răspuns, că nu se face, dar mi-a fost clar că nu mai am nicio șansă să-mi…
-
Două povești pentru același parfum
Într-o dimineață însorită și călduță, Cordelia, o fetiță cu părul de ce culoare vreți voi, ca să fiu politically correct, dar fără prea multă minte, se gândi să lenevească sub cel mai îndepărtat copac din grădină. De fapt, avea foarte multe de făcut, dar n-avea chef de nimic, așa că asta a părut cea mai bună idee la momentul acela. Și cum stătea ea așa, privind razele soarelui printre frunze, i se păru că undeva, sus, zărește ceva. Se ridică în grabă, își netezi rochița, își trase șosetele, gesturi inutile, de altfel, că n-o vedea nimeni, și miji ochii. Era un cuib de albine. Mmmm, miere, polen, faguri… Îi lăsa…
S-ar putea să-ți placă și
Un parfum care nu trece neobservat
O vrajă. Louis Vuitton versus Ironman
Flavius Călaj – (auto)portret de creator
-
Azi am fost Zmeu
Ieri seară am primit o cutie cu bunătăți olfactive, dar cum eram stresată, așa cu suntem toți în ultima vreme, bănuiesc, n-am avut curajul să testez prea mult. Însă, în dimineața asta, la 6, după ce aproape am căzut din pat când am auzit alarma, m-am dus direct la cutie și am căutat Parfum de Zmeu. Mi s-a părut potrivit pentru Ziua Femeii. Mi-am zis că, și dacă nu-mi place, am un cuțit nou, mă pot lupta cu el. Numai că Zmeul era pașnic, se plimba ca un uriaș blând printr-un crâng de sălcii primăvara, la prima oră a dimineții. Probabil că se plictisise să fie personajul negativ așa că…
S-ar putea să-ți placă și
Divin Enfant și mămicia
Când parfumul se ridică la înălțimea numelui
Etui Noir, Amon Amarth și clișee
-
Fursecuri și tango
Îmi place vanilia. Mult de tot. Dar la noi în casă nu se fac prăjituri, pentru că băieții nu sunt amatori și ar însemna să le mănânc eu pe toate. Ceea ce, după o anumită vârstă, poate deveni problematic. După cum se știe, mănânci un fursec și pui doi purceluși. Plus că aș fi mai mereu cu gura plină și n-aș mai putea răcni la familion. Așadar, singura variantă să mă bucur de aroma asta minunată e în parfumuri. Unul dintre parfumurile mele preferate cu vanilie este Vanille Noire de la Les Senteurs Gourmandes. Dacă By The Fireplace e un parfum cald, care-mi sugerează căldura casei și familia, VN e…
-
Ceai și fursecuri.
Astăzi e din nou una din acele zile în care realitatea imediată mă face să vreau să trăiesc din amintiri. Poate, poate, îmi scade pulsul de la 114 la 62, cât am de obicei. Așa că m-am gândit la ceai și fursecuri. Sau, altfel spus, Chai de la Baruti și Vanille Noire de la Les Senteurs Gourmandes. Nu mă pricep la suprapuneri și, trebuie să admit, mi-a fost frică să nu cumva să stric șirul experiențelor reușite din ultima vreme. Așa că am pus unul pe-o mână și unul pe cealaltă. Da, știu, Chai ar fi trebuit să mă poarte cu gândul la India, dar pe mine mă transportă fix…
-
A13 și sor-mea. Să fie totul Out in the Open…
Încă o poveste, care să ne amintească, într-un fel, că lumea e așa cum o vedem noi. Și că dacă nu ne oprim cu mirare și încântare e posibil să ratăm niște experiențe extraordinare. Când am ajuns să scriu despre A13, m-am gândit la o amintire din copilărie, la prima mea dependență. Apoi, la o autostradă, către care mă ducea numele. Și, după toate astea, la bicicleta din casa mea, a cărei roată a explodat aiurea, în miaza nopții, fix când unul anunța că are de gând să schimbe paradigma lumii în care trăim. Când m-am așezat în fața computerului mi-am dat seama că o să vă povestesc despre sor-mea……
S-ar putea să-ți placă și
Teste, texte și molecule
Aici trăiesc dragoni
Despre de ce să te descalți și alte arome dubioase
-
Cum am căutat-o pe bunica și am dat peste Tante
Bunica mea s-a născut într-o familie de polonezi care trăiau la Moscova, în primul deceniul al secolului XX. Prima oară a fugit când au venit comuniștii. A ajuns la Chișinău. Acolo a învățat română și, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, a fugit la București, unde l-a cunoscut pe bunicul, mai tânăr bine decât ea. A condus cu mână de fier nu numai familia noastră, ci uneori și pe cele ale fraților bunicului. Era la fel de plăcută ca nenea ăsta de ne dă acum fiori reci pe șira spinării. Practic am o singură fotografie în care zâmbește. Aveam eu un an sau doi și ea avea un zâmbet…
S-ar putea să-ți placă și
Amouage, ardeleanul și autoerotismul în Grecia antică
Despre suflet și abis
Piramida lui Maslow și parfumurile
-
Despre cum i-am iertat pe toți
Ziua mea a început cu instincte criminale. În principiu, din cauza unei pisici închise de un tembel în scara blocului. Am crezut că e o femeie pe care cineva vrea să o omoare. Apoi, copilul a uitat regula cu nu o deranjăm pe mami că are țandăra instabilă până după prima cană de cafea. Care se termină la ora 6. E periculos să venim cu pretenții absurde la 5:30. Fosta mea soacră și-a luat-o din voleu, pentru ceva ce zisese cu o seară înainte. Adevărul e că la 8 aveam o listă lungă cu oameni care trebuiau să afle exact ce gândesc eu. Norocul lor a fost că ailaltă jumătate…
S-ar putea să-ți placă și
Charogne și Vorbitor în numele morților
Sânge albastru
O nouă mătușă și Citizen Queen
-
Apex predator
Cam acum vreo 15 ani, înainte să mă lămuresc că singurul sport pe care-l va practica vreodată odorul meu este aruncatul cu privirea și că, oricum, nu e indicat să facă vreun sport pentru că n-ar simți dacă-și rupe ceva, mi-a cerut să-i cumpăr un skateboard. O chestie din plastic alb, cu roți negre, numai bun pentru un copil de 3 ani. S-a urcat pe el preț de 10 de secunde, s-a dat jos și mi-a spus, probabil, cea mai lungă frază din viața lui de până atunci: – De pe vremea dinozaurilor și până acum am uitat să merg pe el, așa că nu-l mai vreau. La cât era…
S-ar putea să-ți placă și
Pippilotta
Red Shoes, Jacques Fath, nu poate fi trecut cu vederea
Divin Enfant și mămicia
