-
Cum să te traumatizezi singură
Mi-a ieșit și de data asta. De luni de dimineață. Nu chiar la prima oră, că am avut inspirația sau neinspirația ca mai întâi să-i trimit pe băieți la treburile lor. După care m-am dat cu parfum. Și am înțeles de ce unele persoane lasă mereu ușa deschisă: ca nu cumva să moară singure în casă. Secretions Magnifiques pe numele lui, parfumul făcut de Antoine Lie pentru casa Etat Libre d’Orange, este o capodoperă. Una ucigătoare. Nasul și stomacul meu s-au revoltat instant. M-am ținut tare, spunându-mi că după ce se vor duce notele de vârf va deveni, poate, suportabil. A fost greșeala vieții mele, căci și nasul și stomacul…
-
Tăcerea parfumurilor
Da, ați înțeles ideea, e tot ceva de groază. Nu din aia să-ți dea fiori pe șira spinării, să te simți atacat de lighioane, prins într-un incendiu sau gătind șobolani în loc de varză. Măcar din astea ies niște povești mișto. Adrenalina curge, dă dependență. Nu, e altceva. E momentul acela în care știi că nu e bine ce urmează, dar nici nu poți spune că e cu adevărat rău. O întâlnire cu soacra care te „apreciază” dar nu te înghite. Un diagnostic care nu-ți spune nimic. „Ținem sub observație, vorbim peste șase luni.” Un fel de născut talent și mort speranță. Pentru mine, cele mai înspăimântătoare sunt parfumurile tăcute.…
S-ar putea să-ți placă și
Parfumuri și mașini
Le Cedre și Tokei Maru
(Auto)Portret de creator – Toskovat’
-
Brusc
De ce brusc? Pentru că asta înseamnă Ani în turcă. Și așa e. Parfumul casei Nishane te ia pe sus brusc și te pune pe un piedestal sau într-o ramă. Și nu de oricare, ci una făcută de Brâncuși, sau de Zaha Hadid. Știu, ei n-au făcut rame, dar dacă ar fi făcut, ar fi semănat cu parfumul ăsta. Am citit recenziile de pe Fragrantica și vorbesc despre spiritul parizian concentrat într-o sticlă. Eu cred că e spiritul Istanbulului din partea asiatică. Locul unde, pe kilometri întregi, cel mai ieftin obiect pe care-l poți găsi într-un magazin este un breloc de 500 de euro. Unde la terase, vezi turcoaice la…
S-ar putea să-ți placă și
Diminutive bănăluțe
Seva istoriei personale. Apă în toaletă.
Demonul tocăniței
-
Sânge albastru
Pe vremuri, pe la începuturile carierei mele în presă, pe când poșta redacției încă însemna saci cu scrisori, am fost la o conferință de presă. Și cum mă salutam eu cu oamenii de la intrare, aud undeva, în spate, o voce atât de sexy încât n-am putut să fac altceva decât să-i las pe oamenii respectivi cu ochii în soare și să văd cui aparține. N-o să spun a cui era, dar am fost foarte dezamăgită, căci aveam o părere tare proastă despre persoana respectivă. Asta nu m-a împiedicat să închid ochii și să ascult vocea fără să aud ce spune. Cam așa e și Palindrome I, al lui Santi…
-
Friptură de pepene
Dacă nu știți cum e cu friptura de pepenem luați de citiți! Și o să aflați și despre un parfum.
S-ar putea să-ți placă și
Grădina cu prăjituri
Serenity și junk history
Așchia nu sare departe de trunchi
-
Când timpul o ia razna
Pe vremuri, când pe tataie îl dureau șalele, mamaie se enerva, apoi își punea mâinile în șolduri, spunea ceva în limba ei maternă și lua o sticlă de pe dulap ca să-l doftoricească. Butelca avea o etichetă dubioasă, că era înainte să se fi inventant marketingul și brandingul și altele asemenea. Pe ea scria simplu: Carmol. N-o să uit mirosul ăla veci pururi. Îmi amintesc că-mi trăgeam nasul doar ca să primesc și eu o frecție. Chit că știam că vine la pachet cu niste penicilină injectabilă a doua zi. Da, era pe vremea când antibioticele nu existau sub formă de sirop, cam acum 15 ani, la sfârșitul anilor 70.…
-
Iarbă și incendii
Am o prietenă care-mi spune că îmi place să mă las fermecată. Sună poetic, ce-i drept, dar e doar o formă elegantă de a-mi sugera că mă las ușor prostită. Din păcate, nu o pot contrazice. De data asta m-am lăsat vrăjită de hype-ul din jurul creațiilor My Geisha și m-am dus direct la Cannabis. Mi-am zis că probabil n-o să ajung high, dar măcar o să miros iarbă. Din aia din parc, nu din aia ilegală. Ca să nu bat drumul doar pentru 5 ml, m-am băgat și la un Dark Vanilla de la Montale, că are așa o aromă de fum și nuci și vanilie. Dar, să trec…
S-ar putea să-ți placă și
Bandit și bandiți
Terminator wannabe
Poveste olfactivă (de groază, cum altfel?!) – zoo unchained
-
Poveste olfactivă (de groază, cum altfel?!) – zoo unchained
Nu știu dacă universul conspiră ca să mă transform într-un Stephen King al parfumurilor (aș vrea eu) sau pur și simplu am gusturi proaste sprijinite de un pH dubios, dar iar am dat-o de gard. Numele lui e Wild Python de la Mancera. M-a amuzat denumirea, pentru că recunosc că mi-am imaginat un fel de piton isteric, care mai are puțin și rage. Am văzut tuberoză, citric si dulce și am simțit nevoia să testez fără să țin cont că era adesea comparat cu Carnal Flower, care nu-mi place. A venit curierul, am desfăcut pachetul, am dat un puf mic pe mână și hai repede la ședința online.Noroc că anunțasem…
-
Poveste (știți voi de care) – tămâie și/în autobuz
Se presupune că un scriitor trebuie să câștige din ce scrie, nu să plătească, ca să producă ceva. Cred că ăsta era firul logic. Se pare că nu și pentru mine. Mă rog, iar o să zică mama că sufăr de invers. Noroc că nu-i spun că mi-am luat alt parfum. Nu scap însă la fel de ieftin și cu ăia de acasă. Azi am primit un decant Mandala de la Masque Milano. Ultimul parfum comandat anul trecut. 2021 s-a încheiat, deci pot lua procesul de la capăt, ca să fie clar pentru cârcotași. Curierul a sunat în timp ce mă întrețineam cu contabila pe bilanțuri și altele. Eram așa…
-
Altă poveste olfactivă de groază – foc și pară, dar mai ales scrum
Amorezată lulea fiind de Replica By The Fireplace, care se zvonea că poate mirosi a fum de parcă ai stat lângă un foc de tabără și care pe mine miroase a vanilie și castane coapte am zis să mai încerc și altele din serie. Da, știu, am zis-o de fiecare dată când am scris despre un parfum! Fac ce vreau! Și pentru că Mingus, cu al lui poem tonal Pithecantropus Erectus, e undeva foarte sus în topul preferințelor mele, mi-am zis ca Jazz Club e alegerea potrivită. Tutun, rom, vanilie, condimente, ambră, ce să mai, un poem olfactiv. În teorie… Practica ne omoară însă. Căci pielea mea nu a fost…
S-ar putea să-ți placă și
Freud m-a mușcat de mână
Flavius Călaj – (auto)portret de creator
Vecina de la Salonic
