-
Pentru cine e arta românească?
De câte ori dau peste un mare autor român, un film, o expoziție, nu pot să nu-mi pun această întrebare. Să vă explic. Săptămâna trecută, ies de la sala de sport unde-mi umflu mușchii și constat că două case mai încolo s-a deschis o expoziție nouă. Intru în curte, îl salut pe domnul de pe bancă și-i zic că vreau să văd expoziția. – Ah, păi doamna a plecat. Eu sunt cu băieții care lucrează alături, dar ușa e deschisă, așa că vă descurcați dumneavoastră. Intru ca la mine acasă și încep să mă uit la tablouri. Deloc rele. Toate erau cu cactuși. Zgomotul bormașinilor „băieților de alături” mă cam…
-
Matrimoniale și parfumuri
Săptămâna trecută, pe când neuronii mei tropăiau toți într-o singură direcție, creând viziune de tunel și o anxietate cât casa, am văzut un parfum oferit de cineva și, după ce m-am documentat, sau cel puțin așa am crezut eu, am decis că-l vreau. L-am primit. M-am și dat cu el. A fost greșeala vieții mele. Mă rog, am mai făcut eu și altele, că doar n-am umbrit pământul degeaba atâția ani, dar, în ziua aia, asta a fost. La primul damf, mi-am amintit brusc de cele mai nereușite întâlniri de pe siteurile de matrimoniale. Știți voi, alea în care ajungi la întâlnire și constați că pozele erau de acum 20…
-
Multe cuie nefolosite
Am văzut Rondul de noapte. Un film scris și regizat de Iosif Demian. Și m-am întrebat a nu știu câta oară: pentru cine sunt făcute filmele românești? Pentru spectatori sau pentru critică? Dar mai ales, de ce are atâtea cuie de care nu s-a spânzurat nimeni? Fac o mică paranteză, ca să explic ce sunt cuiele astea. Cehov spunea că, dacă la începutul poveștii eroul bate un cui în perete, la finalul ei, trebuie musai să se spânzure de el. Cu alte cuvinte, fiecare element din poveste trebuie să aibă un rol bine definit. Am închis paranteza. Să începem cu titlul, care face referire probabil la celebrul tablou al lui…
-
Invitație
Cred că e prima mea poezie scrisă pentru noua mea viață… Azi noapte Mi-a fost frig Visele mele Nu m-au mai învelit ca înainte. Ne-am răsucit în pat Ca două rotițe Perfect sincronizate. Întâi eu, Apoi tu. Un fel de perpetuum mobile Căruia nimeni Nu i-a dat primul impuls. Te-am auzit spunându-mi numele, Printre altele, Și m-am întrebat, Dacă sunt condamnată Sa rătăcesc Chiar și prin visele tale. Apoi, Mi-am amintit Că dragonii Apar întâi pe retina Ce n-a văzut niciodată Altceva decât monștri. Am strâns sabia, Într-un briceag Și am poftit pe toată lumea La masă. Deopotrivă Flămânzi sau sătui, Le-am tăiat tuturor o felie din noi.
-
Victor Wong – (auto)portret de creator
Pentru cei care sunt familiarizați cu parfumeria de nișă, Victor Wong este un nume cât se poate de cunoscut. Dar, pentru cei ce nu cunosc această industrie, următoarea prezentare este menită să pună interviul în context. În 2013, Victor Wong a fondat Zoologist Perfumes, la Toronto. Fiecare dintre parfumurile sale este conceput în așa fel încât să amintească de un animal și de habitatul său, cu toate că, niciunul dintre ele nu conține mosc de origine animală. După cum le descrie el însuși, parfumurile sale sunt minunate, amuzante și chiar șocante. Iar eu pot să spun cu mâna pe inimă că exact așa sunt, câci am încercat câteva. De-a lungul…
-
Victor Wong – (self-)portrait
For those familiar with the niche perfumery, Victor Wong is a well known name. However, for those that are not into this industry, here is a short presentation, to put this interview in context. In 2013 Victor Wong founded Zoologist Perfumes, in Toronto, Canada. Every one of his perfumes means to make you think of a certain animal and its habitat, while being free from natural animal-derived musks. As per his saying his perfumes are unusual, beautiful, fun and even shocking. And I can vouch for that, as I have already tested some of them. During my brief interaction with Mr Wong, which because of the distance took place over the internet,…
-
Star Wars și sabia din plastic
În ziua în care mă gândeam să scriu recenzia acestui parfum, prima știre care mi-a apărut pe net a fost dispariția creatorului său. Mi s-a părut că nu se face să vă spun glume despre creația cuiva care nu mai e printre noi. Mai ales că, dincolo de părerile mele, Rosendo Mateu rămâne un nume în parfumerie. Când s-a difuzat la noi Star Wars, mama m-a dus la cinematograful Luceafărul să văd filmul. Cred că era acum aproape 40 de ani, pentru că minunea de soră-mea nu apăruse încă pe planetă, iar eu aveam plete, dar nu suficient de lungi să-mi pot face cocuri ca ale prințesei Leia. Cea mai…
-
Poveste venețiană
În 2003 am fost la Veneția. Era un decembrie înghețat, între Crăciun și Anul Nou, cu un cer de un albastru incredibil și un soare strălucitor. Mă mișcam mai greu decât de obicei, căci îl purtam și pe Ironman cu mine, dar eram hotărâtă să văd tot orașul într-o singură zi. Ceea ce am și făcut, fără să țin cont că aveam burta la gură. Cred că a fost și ultimul moment în care am crezut că fericirea absolută există și că e toată a numai a mea. N-am vrut să văd orașul pentru carnaval, oricum nu era sezonul, nici pentru muzee, deși le-am bifat, iar gondolele nu mă pasionau.…
-
Monaco și Zambia
O să spuneți că nu e nicio legătură între cele două. O să o fac eu! Printr-o experiență cât se poate de subiectivă. Munegu de la Nishane este un parfum dedicat statului Monaco. Probabil ar trebui să evoce un bancher elegant și rafinat. Dar de ce ar face vreun parfum ce mă aștept eu de la el? Se știe că, la mine, lucrurile nu funcționează conform descrierii. Dacă nu mă credeți, întrebați-o pe stilista mea, care mă vopsește de ani de zile cu aceeași culoare, de la diferite firme. Nu-i iese niciodată din prima. Ba prinde blond, ba roșu, ba albastru, când ar trebui să iasă un amărât de șaten…
-
Filosofie ieftină și poezie bună
Azi o dau pe filosofie ieftină și o să vă spun că unele lucruri sunt menite a rămâne de neînțeles. Și că oricât am trăi cu impresia că am săpat adânc în straturile lor, de fapt, ne amăgim. Că ne plac sau nu, e cu totul altă poveste. Și, ca (aproape) orice poveste de aici, are de-a face cu un parfum. Folosesc uneori parfumuri arăbești și nu numai dintre cele de nișă. Probabil că unele pe care le am intră direct la capitolul risc chimic, căci la cât au costat și la ce ingrediente au pe cutie, nu corespund normelor UE. Până de curând, nu m-am apropiat deloc de Amouage,…
























