-
Azi am fost Zmeu
Ieri seară am primit o cutie cu bunătăți olfactive, dar cum eram stresată, așa cu suntem toți în ultima vreme, bănuiesc, n-am avut curajul să testez prea mult. Însă, în dimineața asta, la 6, după ce aproape am căzut din pat când am auzit alarma, m-am dus direct la cutie și am căutat Parfum de Zmeu. Mi s-a părut potrivit pentru Ziua Femeii. Mi-am zis că, și dacă nu-mi place, am un cuțit nou, mă pot lupta cu el. Numai că Zmeul era pașnic, se plimba ca un uriaș blând printr-un crâng de sălcii primăvara, la prima oră a dimineții. Probabil că se plictisise să fie personajul negativ așa că…
S-ar putea să-ți placă și
Parfumuri care nu există. Încă
Apollonia, Buzz Aldrin și un rege pe care nu l-am văzut
Spellbound
-
Fursecuri și tango
Îmi place vanilia. Mult de tot. Dar la noi în casă nu se fac prăjituri, pentru că băieții nu sunt amatori și ar însemna să le mănânc eu pe toate. Ceea ce, după o anumită vârstă, poate deveni problematic. După cum se știe, mănânci un fursec și pui doi purceluși. Plus că aș fi mai mereu cu gura plină și n-aș mai putea răcni la familion. Așadar, singura variantă să mă bucur de aroma asta minunată e în parfumuri. Unul dintre parfumurile mele preferate cu vanilie este Vanille Noire de la Les Senteurs Gourmandes. Dacă By The Fireplace e un parfum cald, care-mi sugerează căldura casei și familia, VN e…
S-ar putea să-ți placă și
Bandit și bandiți
Basilica, un studiu parfumistico-arhitectonic
White Whale – povestea unui vis
-
Ceai și fursecuri.
Astăzi e din nou una din acele zile în care realitatea imediată mă face să vreau să trăiesc din amintiri. Poate, poate, îmi scade pulsul de la 114 la 62, cât am de obicei. Așa că m-am gândit la ceai și fursecuri. Sau, altfel spus, Chai de la Baruti și Vanille Noire de la Les Senteurs Gourmandes. Nu mă pricep la suprapuneri și, trebuie să admit, mi-a fost frică să nu cumva să stric șirul experiențelor reușite din ultima vreme. Așa că am pus unul pe-o mână și unul pe cealaltă. Da, știu, Chai ar fi trebuit să mă poarte cu gândul la India, dar pe mine mă transportă fix…
-
A13 și sor-mea. Să fie totul Out in the Open…
Încă o poveste, care să ne amintească, într-un fel, că lumea e așa cum o vedem noi. Și că dacă nu ne oprim cu mirare și încântare e posibil să ratăm niște experiențe extraordinare. Când am ajuns să scriu despre A13, m-am gândit la o amintire din copilărie, la prima mea dependență. Apoi, la o autostradă, către care mă ducea numele. Și, după toate astea, la bicicleta din casa mea, a cărei roată a explodat aiurea, în miaza nopții, fix când unul anunța că are de gând să schimbe paradigma lumii în care trăim. Când m-am așezat în fața computerului mi-am dat seama că o să vă povestesc despre sor-mea……
S-ar putea să-ți placă și
Azi e cu răzbunare
Despre de ce să te descalți și alte arome dubioase
Kasar de luni de dimineață
-
Cum am căutat-o pe bunica și am dat peste Tante
Bunica mea s-a născut într-o familie de polonezi care trăiau la Moscova, în primul deceniul al secolului XX. Prima oară a fugit când au venit comuniștii. A ajuns la Chișinău. Acolo a învățat română și, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, a fugit la București, unde l-a cunoscut pe bunicul, mai tânăr bine decât ea. A condus cu mână de fier nu numai familia noastră, ci uneori și pe cele ale fraților bunicului. Era la fel de plăcută ca nenea ăsta de ne dă acum fiori reci pe șira spinării. Practic am o singură fotografie în care zâmbește. Aveam eu un an sau doi și ea avea un zâmbet…
S-ar putea să-ți placă și
Oaia neagră, elefantul alb și hyrax
Friptură de pepene
Genesis. Sau când universul își bate joc.
-
Despre cum i-am iertat pe toți
Ziua mea a început cu instincte criminale. În principiu, din cauza unei pisici închise de un tembel în scara blocului. Am crezut că e o femeie pe care cineva vrea să o omoare. Apoi, copilul a uitat regula cu nu o deranjăm pe mami că are țandăra instabilă până după prima cană de cafea. Care se termină la ora 6. E periculos să venim cu pretenții absurde la 5:30. Fosta mea soacră și-a luat-o din voleu, pentru ceva ce zisese cu o seară înainte. Adevărul e că la 8 aveam o listă lungă cu oameni care trebuiau să afle exact ce gândesc eu. Norocul lor a fost că ailaltă jumătate…
-
Apex predator
Cam acum vreo 15 ani, înainte să mă lămuresc că singurul sport pe care-l va practica vreodată odorul meu este aruncatul cu privirea și că, oricum, nu e indicat să facă vreun sport pentru că n-ar simți dacă-și rupe ceva, mi-a cerut să-i cumpăr un skateboard. O chestie din plastic alb, cu roți negre, numai bun pentru un copil de 3 ani. S-a urcat pe el preț de 10 de secunde, s-a dat jos și mi-a spus, probabil, cea mai lungă frază din viața lui de până atunci: – De pe vremea dinozaurilor și până acum am uitat să merg pe el, așa că nu-l mai vreau. La cât era…
S-ar putea să-ți placă și
Cum să rămâi singură acasă în 20 de minute
Habanita cu surprize
Istoria oboselii și Oud Vanille
-
Cum să te traumatizezi singură
Mi-a ieșit și de data asta. De luni de dimineață. Nu chiar la prima oră, că am avut inspirația sau neinspirația ca mai întâi să-i trimit pe băieți la treburile lor. După care m-am dat cu parfum. Și am înțeles de ce unele persoane lasă mereu ușa deschisă: ca nu cumva să moară singure în casă. Secretions Magnifiques pe numele lui, parfumul făcut de Antoine Lie pentru casa Etat Libre d’Orange, este o capodoperă. Una ucigătoare. Nasul și stomacul meu s-au revoltat instant. M-am ținut tare, spunându-mi că după ce se vor duce notele de vârf va deveni, poate, suportabil. A fost greșeala vieții mele, căci și nasul și stomacul…
S-ar putea să-ți placă și
Apollonia, Buzz Aldrin și un rege pe care nu l-am văzut
Friptură de pepene
Imperiul Atomic
-
Tăcerea parfumurilor
Da, ați înțeles ideea, e tot ceva de groază. Nu din aia să-ți dea fiori pe șira spinării, să te simți atacat de lighioane, prins într-un incendiu sau gătind șobolani în loc de varză. Măcar din astea ies niște povești mișto. Adrenalina curge, dă dependență. Nu, e altceva. E momentul acela în care știi că nu e bine ce urmează, dar nici nu poți spune că e cu adevărat rău. O întâlnire cu soacra care te „apreciază” dar nu te înghite. Un diagnostic care nu-ți spune nimic. „Ținem sub observație, vorbim peste șase luni.” Un fel de născut talent și mort speranță. Pentru mine, cele mai înspăimântătoare sunt parfumurile tăcute.…
S-ar putea să-ți placă și
Cum era să rămân fără putere
La Feuille și jam karet
(Auto)Portret de creator – Toskovat’
-
Filmul românesc în bucătăria căruia nu se mănâncă ciorbă. Doar chiftele.
Pitzi rămâne pitzi în esență, așa că în materie de filme se uită la multe, mai puțin la alea românești. Nu că n-ar fi încercat, dar na, nu e suficient de hipster pentru ele. Cu toate acestea ca să nu mai audă copilul tușind a fost scoasă urgent din casă și dusă la un film românesc, că avea recenzii bune și era la MȚR, unde sala-i, în general, goală. Lebensdorf pe numele lui, filmul ăsta suferă de o mulțime de păcate românești, dar până la urmă nu e prost. Recunosc că am râs de câteva ori. N-o să vă dau spoilere, n-o să vă spun cum a jucat Ioana Flora,…
S-ar putea să-ți placă și
Un basm cu prea mult electromagnetic
Un film românesc bun – Balaur
Filmul care trebuie văzut de mai multe ori
