-
Două povești pentru același parfum
Într-o dimineață însorită și călduță, Cordelia, o fetiță cu părul de ce culoare vreți voi, ca să fiu politically correct, dar fără prea multă minte, se gândi să lenevească sub cel mai îndepărtat copac din grădină. De fapt, avea foarte multe de făcut, dar n-avea chef de nimic, așa că asta a părut cea mai bună idee la momentul acela. Și cum stătea ea așa, privind razele soarelui printre frunze, i se păru că undeva, sus, zărește ceva. Se ridică în grabă, își netezi rochița, își trase șosetele, gesturi inutile, de altfel, că n-o vedea nimeni, și miji ochii. Era un cuib de albine. Mmmm, miere, polen, faguri… Îi lăsa…
-
Azi am fost Zmeu
Ieri seară am primit o cutie cu bunătăți olfactive, dar cum eram stresată, așa cu suntem toți în ultima vreme, bănuiesc, n-am avut curajul să testez prea mult. Însă, în dimineața asta, la 6, după ce aproape am căzut din pat când am auzit alarma, m-am dus direct la cutie și am căutat Parfum de Zmeu. Mi s-a părut potrivit pentru Ziua Femeii. Mi-am zis că, și dacă nu-mi place, am un cuțit nou, mă pot lupta cu el. Numai că Zmeul era pașnic, se plimba ca un uriaș blând printr-un crâng de sălcii primăvara, la prima oră a dimineții. Probabil că se plictisise să fie personajul negativ așa că…
S-ar putea să-ți placă și
Pippilotta
Contele, iubita lui și locul lor
Etui Noir, Amon Amarth și clișee
-
Fursecuri și tango
Îmi place vanilia. Mult de tot. Dar la noi în casă nu se fac prăjituri, pentru că băieții nu sunt amatori și ar însemna să le mănânc eu pe toate. Ceea ce, după o anumită vârstă, poate deveni problematic. După cum se știe, mănânci un fursec și pui doi purceluși. Plus că aș fi mai mereu cu gura plină și n-aș mai putea răcni la familion. Așadar, singura variantă să mă bucur de aroma asta minunată e în parfumuri. Unul dintre parfumurile mele preferate cu vanilie este Vanille Noire de la Les Senteurs Gourmandes. Dacă By The Fireplace e un parfum cald, care-mi sugerează căldura casei și familia, VN e…
S-ar putea să-ți placă și
Sara și Red Hoba. Cu așa prieteni…
Le Cedre și Tokei Maru
Daim Blond și istoria pielăriei
-
Ceai și fursecuri.
Astăzi e din nou una din acele zile în care realitatea imediată mă face să vreau să trăiesc din amintiri. Poate, poate, îmi scade pulsul de la 114 la 62, cât am de obicei. Așa că m-am gândit la ceai și fursecuri. Sau, altfel spus, Chai de la Baruti și Vanille Noire de la Les Senteurs Gourmandes. Nu mă pricep la suprapuneri și, trebuie să admit, mi-a fost frică să nu cumva să stric șirul experiențelor reușite din ultima vreme. Așa că am pus unul pe-o mână și unul pe cealaltă. Da, știu, Chai ar fi trebuit să mă poarte cu gândul la India, dar pe mine mă transportă fix…
S-ar putea să-ți placă și
Fils de Joie și Tatăl celuilalt copil
Parfumul rufelor proaspăt călcate
Cum a ajuns slăninuța artă
-
A13 și sor-mea. Să fie totul Out in the Open…
Încă o poveste, care să ne amintească, într-un fel, că lumea e așa cum o vedem noi. Și că dacă nu ne oprim cu mirare și încântare e posibil să ratăm niște experiențe extraordinare. Când am ajuns să scriu despre A13, m-am gândit la o amintire din copilărie, la prima mea dependență. Apoi, la o autostradă, către care mă ducea numele. Și, după toate astea, la bicicleta din casa mea, a cărei roată a explodat aiurea, în miaza nopții, fix când unul anunța că are de gând să schimbe paradigma lumii în care trăim. Când m-am așezat în fața computerului mi-am dat seama că o să vă povestesc despre sor-mea……
S-ar putea să-ți placă și
Perfecțiunea se obține prin repetiție
White Whale – povestea unui vis
Ça boum și Masafi
-
Cum am căutat-o pe bunica și am dat peste Tante
Bunica mea s-a născut într-o familie de polonezi care trăiau la Moscova, în primul deceniul al secolului XX. Prima oară a fugit când au venit comuniștii. A ajuns la Chișinău. Acolo a învățat română și, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, a fugit la București, unde l-a cunoscut pe bunicul, mai tânăr bine decât ea. A condus cu mână de fier nu numai familia noastră, ci uneori și pe cele ale fraților bunicului. Era la fel de plăcută ca nenea ăsta de ne dă acum fiori reci pe șira spinării. Practic am o singură fotografie în care zâmbește. Aveam eu un an sau doi și ea avea un zâmbet…
S-ar putea să-ți placă și
Piramida lui Maslow și parfumurile
Freud m-a mușcat de mână
Lacrimi de urs panda
-
Despre cum i-am iertat pe toți
Ziua mea a început cu instincte criminale. În principiu, din cauza unei pisici închise de un tembel în scara blocului. Am crezut că e o femeie pe care cineva vrea să o omoare. Apoi, copilul a uitat regula cu nu o deranjăm pe mami că are țandăra instabilă până după prima cană de cafea. Care se termină la ora 6. E periculos să venim cu pretenții absurde la 5:30. Fosta mea soacră și-a luat-o din voleu, pentru ceva ce zisese cu o seară înainte. Adevărul e că la 8 aveam o listă lungă cu oameni care trebuiau să afle exact ce gândesc eu. Norocul lor a fost că ailaltă jumătate…
-
Apex predator
Cam acum vreo 15 ani, înainte să mă lămuresc că singurul sport pe care-l va practica vreodată odorul meu este aruncatul cu privirea și că, oricum, nu e indicat să facă vreun sport pentru că n-ar simți dacă-și rupe ceva, mi-a cerut să-i cumpăr un skateboard. O chestie din plastic alb, cu roți negre, numai bun pentru un copil de 3 ani. S-a urcat pe el preț de 10 de secunde, s-a dat jos și mi-a spus, probabil, cea mai lungă frază din viața lui de până atunci: – De pe vremea dinozaurilor și până acum am uitat să merg pe el, așa că nu-l mai vreau. La cât era…
S-ar putea să-ți placă și
La couche du diable și o scurtă istorie a diavolului
Melancolie, poezie și o cafea
Conferința interioară
-
Cum să te traumatizezi singură
Mi-a ieșit și de data asta. De luni de dimineață. Nu chiar la prima oră, că am avut inspirația sau neinspirația ca mai întâi să-i trimit pe băieți la treburile lor. După care m-am dat cu parfum. Și am înțeles de ce unele persoane lasă mereu ușa deschisă: ca nu cumva să moară singure în casă. Secretions Magnifiques pe numele lui, parfumul făcut de Antoine Lie pentru casa Etat Libre d’Orange, este o capodoperă. Una ucigătoare. Nasul și stomacul meu s-au revoltat instant. M-am ținut tare, spunându-mi că după ce se vor duce notele de vârf va deveni, poate, suportabil. A fost greșeala vieții mele, căci și nasul și stomacul…
S-ar putea să-ți placă și
Cabochard și Războiul bătrânilor
Craiul dintre ruine
Green water – sirop de tuse și cauciucuri
-
Tăcerea parfumurilor
Da, ați înțeles ideea, e tot ceva de groază. Nu din aia să-ți dea fiori pe șira spinării, să te simți atacat de lighioane, prins într-un incendiu sau gătind șobolani în loc de varză. Măcar din astea ies niște povești mișto. Adrenalina curge, dă dependență. Nu, e altceva. E momentul acela în care știi că nu e bine ce urmează, dar nici nu poți spune că e cu adevărat rău. O întâlnire cu soacra care te „apreciază” dar nu te înghite. Un diagnostic care nu-ți spune nimic. „Ținem sub observație, vorbim peste șase luni.” Un fel de născut talent și mort speranță. Pentru mine, cele mai înspăimântătoare sunt parfumurile tăcute.…
S-ar putea să-ți placă și
Freud m-a mușcat de mână
5 parfumuri pe repede-înainte (partea I)
One night stand cu (Parfum de) Făt-Frumos
