-
Rose Emois și pirahã
Azi am testat Rose Emois de la Molinard, care m-a băgat în ceață mai tare decât conceptele abstracte pe un membru al populației pirahã. Până să vă spun cum stă treaba cu parfumul, să vedem ce și cum cu oamenii ăștia. Populația În jungla amazoniană din Brazilia trăiește o populație de vreo 350-400 de oameni: pirahã. Ei sau, mai degrabă, limbajul lor, îi provoacă mari dureri de cap lui Noam Chomsky. Și asta pentru că îi contrazic toate teoriile legate de structura limbajului. Practic, ei nu folosesc decât afirmații directe, fără propoziții subordonate. De exemplu, noi am spune: Omul de la care am luat parfumul este prietenul meu. În pirahã,…
-
O mare mai mică
Deși majoritatea prietenilor și cunoscuților mei preferă muntele, eu, una, nu mă satur niciodată de mare. Mă încântă, mă fascinează, mă obsedează chiar. De la culoare, la mișcare, la miros. Cumva, asta face să fie de la sine înțeleasă obsesia mea pentru parfumurile acvatice/marine. De la Cețurile lui Sorcinelli, la Black Sea al lui Lorenzo Pazzaglia și la clona acestuia, Coastal Salty Forest de la Zara, le-am încercat pe toate. Și toate mi-au spus câte ceva. Mi-au vorbit despre mări în furtună și alge și puțin pericol. Atât cât să simți că viața merită trăită. Parfumul Azi am încercat Acqua di Sale de la Profumum Roma. Și am ajuns la…
S-ar putea să-ți placă și
Fils de Joie și Tatăl celuilalt copil
Planeta ta proprie și personală
Parfumuri pentru o lume mai bună
-
Kenzo Jungle L’Elephant. Două povești despre Speranța.
Kenzo Jungle L’Elephant este, cred, singurul parfum despre care am scris un text pe care apoi l-am abandonat căci nu știam unde vreau să ajung. Azi am revenit și la text și la parfum și le-am mai dat o șansă. Nu pot să spun că-mi pare rău, dar nici că mă bucur. Am însă Speranța că o să mă înțelegeți. Să vă explic. Trebuie să fac o precizare… Dacă vi se pare că e o greșeală în titlu, să știți că nu e. Speranța e un personaj cât se poate de real. Parfumul Monstrul ăsta a fost creat de Dominique Ropion și a fost lansat în 1996. Notele de vârf…
S-ar putea să-ți placă și
Daim Blond și istoria pielăriei
Canibal. Dar nu azi
Melancolie, poezie și o cafea
-
Istorii cu avioane: Concorde
Ieri am fost la o întâlnire restrânsă a parfumaniacilor. Pe lângă cei cu care m-am văzut, eu sunt pistol cu apă în materie de parfumuri. Și când vine vorba de ce-am mirosit (cele aproape 300 în 13 luni ajung la genunchiul broaștei) dar, mai ales, când vine vorba de cumpărat. Ei se pricep, eu visez avioane. Mă rog, ca să nu ne lungim, pentru că deja mă vedea a nșpea oară, fata de la un magazin mi-a pus în brațe o mostră din parfumul pe care-l încerc de fiecare dată când mă duc acolo: Concorde de la Salle Privée. Așadar, să vă povestesc: Istoria avionului Concorde a fost un proiect…
S-ar putea să-ți placă și
Electricianul și Potențica Catastrofu
Déjà vu et Co.
O poveste olfactivă (de groază)
-
Parfumul-ramă și alterarea percepției
Parfumul-ramă. Pfff, ce-o fi vrând să spună? Probabil că ați auzit multe despre parfum, dar nu că are rolul unei rame. Una menită să încadreze minunata operă de artă care este ființa noastră. V-ați gândit însă la felul în care acesta alterează percepția pe care o au ceilalți despre noi. Eu cred că funcționează exact ca rama unui tablou și am și argumente. Funcția ramei În istoria artei, deși este extrem de importantă pentru felul în care privim o operă de artă, rama e adesea trecută cu vederea. Inițial, în cazul mozaicurilor, rama era o bordură monocromă care le separa de restul spațiului.Prima ramă detașabilă datează din 1432. Și este…
S-ar putea să-ți placă și
Despre cum i-am iertat pe toți
Parfumul rufelor proaspăt călcate
Magia apotropaică
-
Ink de la Akro. Scurtă istorie a tatuajelor
Parfumul Ink de la Akro s-a dovedit a fi o surpriză extrem de plăcută, așa că m-am gândit să-l folosesc ca pretext pentru o scurtă istorie a tatuajelor.
S-ar putea să-ți placă și
Delizia Oscura și niște rugby
Daim Blond și istoria pielăriei
De ce să nu faci presupuneri + „Sainte + Figue”
-
Rinoceri. Două povești într-una.
Rinocerii de la Zoologist sunt două bestii olfactive care îmi oferă pretextul perfect pentru un mic compendiu cultural
S-ar putea să-ți placă și
The Iron Duke and The Goldsmith
Cum era să rămân fără putere
Așchia nu sare departe de trunchi
-
Red Shoes, Jacques Fath, nu poate fi trecut cu vederea
Un parfum care nu poate fi trecut cu vederea. O rochie olfactivă pentru covorul roșu din mintea fiecăreia dintre noi.
-
Tuberoza în parfumerie și în bucătărie
Tuberoza nu se numără printre florile mele favorite, dar, uneori, mă bucur de mirosul ei. Chiar dacă e cunoscută mai ales ca ingredient în multe parfumuri, ea poate fi cu ușurință folosită și în bucătărie. Disclaimer: dacă vă vine ideea să încercați rețetele o faceți pe propria răspundere. Folosiți exclusiv flori proaspete, din grădină. Cu alte cuvinte, unele care nu au zăcut prin florării cu zilele, în vase pline cu substanțe menite să le prelungească viața. Nu de alta, dar substanțele alea ar putea-o scurta pe a voastră semnificativ! Să nu ziceți că nu v-am zis! Și acum, povestea. Ca urmare a revoltei jumătății mele mai bune (îl perii doar,…
-
După-amiaza unui faun. O poveste în 3 acte
După-amiaza unui faun în literatură, muzică, parfum. Și, evident, și acasă la mine. Plus părerea AI-ului referitoare la parfum
