-
Familia Ajmal. Mătușa sexy – Qafyia2
În 2008, am fost la un festival al modei la Belgrad și am avut ocazia să stau lângă celebra Lepa Brenna. Dacă numele nu vă spune nimic, căutați turbo-folk. Un personaj controversat, acuzat în timpul războiului de ambele părți, Lepa, nu prea s-a sinchisit și și-a văzut de ale ei. Compania ei, Grand Productions, s-a vândut în 2019 pentru 30 de milioane de euro. Născută într-o familie musulmană, se spune că ar fi avut o relație specială cu Arkan. Dar e doar un zvon, ea având o căsnicie cât se poate de fericită cu Slobodan Zivojinovic. Când a văzut-o eu, Arkan era de mult istorie, dar celebritatea ei era aceeași.…
-
Familia Ajmal. Vărul bizar – Taanasuq
Taanasuq e un parfum de damă, conform descrierii brandului. Nu și pentru mine. Dar să nu uităm că pe lângă ph-ul dubios, nici nasul meu nu e cel mai fin (nici la propriu, nici la figurat). Taanasuq e vărul bizar, care la 35 de ani încă stă cu părinții, poartă haine cu două numere mai mari, că așa i le-a luat mama, să-l țină o viață, dar pe undeva e mai deștept decât pare. Doar că nu știe cum să se afirme. Și da, cică are trandafir, cu care nu m-a omorât, deci e și empatic. Între celelalte parfumuri Ajmal, e discret și puțin stângaci, dar îți dai seama că…
-
Familia Ajmal. Amber Wood – tăticul lor
Cu Ajmal am făcut cunoștință înainte să mă apuce febra parfumurilor. O colegă întoarsă de la New York mi-a oferit Amber Wood, pentru că soțul era disperat că nevasta-i mirosea mai masculin decât el. Și cum mie mi se potrivea mănușă, am zis merci. Sunt deja la a doua sticlă într-un an și puțin. Ceea ce, pentru mine, care mai am parfumuri din anii 90, e grav. Foarte grav. Partea mai nasoală e că nu-l mai folosesc eu, ci celălalt adult. Cândva, la începutul anilor 80, m-am îndrăgostit de Omar Sharif. Și nu mi-a trecut nici acum. Și nu-mi va trece vreodată, deși știu că a fost un dependent de…
S-ar putea să-ți placă și
Serenity și junk history
Fursecuri și tango
Foarte puțină istorie a artei, ceva etimologie, volute și mult zahăr
-
Vecina de la Salonic
Pentru că m-am îndrăgostit de Atena unde m-am plimbat non-stop, și n-am îndrăznit să alterez experiența cu diverse miresme sau miasme, m-am apucat din nou de testat abia la Salonic. Problema cu Salonicul e că, dacă desfaci o bere pe balcon, în cartierul în care am stat, minim cinci vecini ies să dea noroc cu tine. Și o fac, fără să se aplece peste balustradă. Cred că un abonament netflix deservește cel puțin două blocuri, dacă se pupă la program. Pusesem ochii pe Peau de Bête, de la Les Liquides Imaginaires și cum aveam experiența cu Beauté du Diable, m-am dus să mă dau pe balcon, ca să nu-i omor…
S-ar putea să-ți placă și
Două povești pentru același parfum
Luxul banalului și Sunset Hour
Să fie lumină
-
The Iron Duke and The Goldsmith
Parfumul de azi e și un pretext ca să vă povestesc despre altceva. Să nu vă așteptați la glume, că e ca și cum ai face stand-up la o întâlnire diplomatică. Ca de obicei, la prima oră a dimineții, după cafea, am început să răscolesc în cutiuța cu comori. Căutam ceva care să mi se pară potrivit planurilor mele. În capul listei era să vizitez muzeul dedicat lui Illias Lalaounis, cel mai celebru bijutier grec, a cărui colecție impresionantă o văzusem și la MNAR pe la începutul anilor 2000. Singura etichetă care m-a tras de mânecă a fost Iron Duke, Denumirea avea metal în ea, chiar dacă nu era prețios.…
S-ar putea să-ți placă și
(Auto)Portret de creator – Dora Tapos
Mic tratat despre aldehide
Buzunarul bunicului
-
Craiul dintre ruine
Rake and Ruin de la Beaufort a fost alegerea zilei. Nu știam nimic despre el. Nici măcar de la ce casă e. M-am dat pe ascuns și nu i-am informat pe băieți, când am pornit să vedem turnurile din Mani și cel mai sudic punct al Greciei. La ăsta n-am mai ajuns pentru că Ironman a fost lovit de unul dintre accesele lui de invers și n-a vrut să coboare din mașină când a auzit că are de mers pe jos doi kilometri. E pedepsit până la pensie. A lui, nu a mea. Și l-am scos și din povestea de azi. De fapt, am ieșit cu toții, că n-aveam cum…
S-ar putea să-ți placă și
Despre acceptare și Fan di Fendi
A doua șansă pentru Alexandria II
Lacrimi de urs panda
-
Când vine vorba de trandafiri nu sunt un erou
Azi, grecii au sărbătorit Ziua Independeței. Cu parada școlilor și a unor asociații despre care pot doar bănui ce reprezintă. Cum era soare și frumos afară am ales un parfum care să miroasă a flori, doar că am ales prost. Rose and me de la Coreterno este un parfum pe bază de trandafir. Nu am nimic cu floarea sau cu mirosul ei, dar parfumurile cu trandafir îmi dau atacuri de panică. Cândva, prin copilărie, am mers la teatru, dar nu înainte de a vărsa pe mine niște ulei de trandafir, din acela bulgăresc. Am crezut că voi muri până la sfârșitul piesei. O dată pentru că mirosul era atât de…
S-ar putea să-ți placă și
Cabochard și Războiul bătrânilor
Genesis. Sau când universul își bate joc.
La fin du monde
-
Nimicul de lângă noi
Când testez un parfum, dau maxim un puf. Sunt zgârcită și, în plus, nu foarte dispusă să risc, mai ales după experiența cu Secretions Magnifiques de la ELDO. Par hasard, adică din pură întâmplare, dar parfumul ăsta mi se pare că scoate franceza din mine, ca antrenoarea mea transpirația, am zis că dau trei pufuri. Și așa am făcut. Cel mare a zis că miroase genial. Ironman a mormăit ceva despre fum, că era cu nasul într-un film de groază. I-am iertat, că eram grăbită să ies pe terasă și să mă amușin, ca un câine care tocmai a pierdut urma și se învârte în cerc. Rien e genul de…
-
O scăpare freudiană
E așa un soare afară, iar eu mi-am uitat ochelarii de soare acasă, că am răscolit prin cutiile cu minuni și am găsit ceva ce mi s-a părut că mai temperează puțin lucrurile: Black night. Sau cel puțin asta am crezut eu că spune scrisul cursiv de pe etichetă. Ei bine, nu spunea asta. Avea să mă lămurească mai târziu cel mare. Ironman se uită la mine de peste masă, mă întreabă cu ce mă dau și conchide: – Mă rog, dacă asta e noapte, a fost una tare dubioasă. Probabil ai dormit în hainele cu care ai fost la cârciumă. Mai multe zile. Într-un șanț. Noroc că masa e…
S-ar putea să-ți placă și
Buzunarul bunicului
Oameni remarcabili
Palais Jamais și Ținutul lui Niciodată
-
Contele, iubita lui și locul lor
Am avut ocazia să testez, cam la o săptămână diferență, Lilyn, Metaphore WJ și Transilvania de la Calaj. Am citit prezentările și am înțeles ideile din spatele lor. Mie îmi sugerează însă, ca de obicei, altceva. Metaphore m-a dus cu gândul la Dracula lui Bram Stoker. E un parfum cu prestanță, elegant, sobru, puțin old school, în care nota de paciuli acoperă orice altceva. Imaginați-vi-l pe conte în redingota de la 1890, când a fost scrisă mare parte din carte. Înalt, impunător, rece. Grădina castelului său a fost cândva o splendoare dar, acum, natura o recucerește. E plină de urzici moarte, rudele tropicalului paciuli. Nu are un aer dezolant, dimpotrivă,…
