-
Pentru cine e arta românească?
De câte ori dau peste un mare autor român, un film, o expoziție, nu pot să nu-mi pun această întrebare. Să vă explic. Săptămâna trecută, ies de la sala de sport unde-mi umflu mușchii și constat că două case mai încolo s-a deschis o expoziție nouă. Intru în curte, îl salut pe domnul de pe bancă și-i zic că vreau să văd expoziția. – Ah, păi doamna a plecat. Eu sunt cu băieții care lucrează alături, dar ușa e deschisă, așa că vă descurcați dumneavoastră. Intru ca la mine acasă și încep să mă uit la tablouri. Deloc rele. Toate erau cu cactuși. Zgomotul bormașinilor „băieților de alături” mă cam…
S-ar putea să-ți placă și
Puțin despre un muzeu. Mai mult despre încredere
Muzee și curatori. Managementul în artă
-
Matrimoniale și parfumuri
Săptămâna trecută, pe când neuronii mei tropăiau toți într-o singură direcție, creând viziune de tunel și o anxietate cât casa, am văzut un parfum oferit de cineva și, după ce m-am documentat, sau cel puțin așa am crezut eu, am decis că-l vreau. L-am primit. M-am și dat cu el. A fost greșeala vieții mele. Mă rog, am mai făcut eu și altele, că doar n-am umbrit pământul degeaba atâția ani, dar, în ziua aia, asta a fost. La primul damf, mi-am amintit brusc de cele mai nereușite întâlniri de pe siteurile de matrimoniale. Știți voi, alea în care ajungi la întâlnire și constați că pozele erau de acum 20…
S-ar putea să-ți placă și
Jane Birkin L’Air de Rien sau pe vremea mea apa era mai udă
Liniștea clopoțeilor
Diminutive bănăluțe
-
Multe cuie nefolosite
Am văzut Rondul de noapte. Un film scris și regizat de Iosif Demian. Și m-am întrebat a nu știu câta oară: pentru cine sunt făcute filmele românești? Pentru spectatori sau pentru critică? Dar mai ales, de ce are atâtea cuie de care nu s-a spânzurat nimeni? Fac o mică paranteză, ca să explic ce sunt cuiele astea. Cehov spunea că, dacă la începutul poveștii eroul bate un cui în perete, la finalul ei, trebuie musai să se spânzure de el. Cu alte cuvinte, fiecare element din poveste trebuie să aibă un rol bine definit. Am închis paranteza. Să începem cu titlul, care face referire probabil la celebrul tablou al lui…
-
Star Wars și sabia din plastic
În ziua în care mă gândeam să scriu recenzia acestui parfum, prima știre care mi-a apărut pe net a fost dispariția creatorului său. Mi s-a părut că nu se face să vă spun glume despre creația cuiva care nu mai e printre noi. Mai ales că, dincolo de părerile mele, Rosendo Mateu rămâne un nume în parfumerie. Când s-a difuzat la noi Star Wars, mama m-a dus la cinematograful Luceafărul să văd filmul. Cred că era acum aproape 40 de ani, pentru că minunea de soră-mea nu apăruse încă pe planetă, iar eu aveam plete, dar nu suficient de lungi să-mi pot face cocuri ca ale prințesei Leia. Cea mai…
S-ar putea să-ți placă și
Contre Pouvoir și fotocopiatorul
Un coteț plutitor
Gentleman Vioris și Mr. Perfect
-
Poveste venețiană
În 2003 am fost la Veneția. Era un decembrie înghețat, între Crăciun și Anul Nou, cu un cer de un albastru incredibil și un soare strălucitor. Mă mișcam mai greu decât de obicei, căci îl purtam și pe Ironman cu mine, dar eram hotărâtă să văd tot orașul într-o singură zi. Ceea ce am și făcut, fără să țin cont că aveam burta la gură. Cred că a fost și ultimul moment în care am crezut că fericirea absolută există și că e toată a numai a mea. N-am vrut să văd orașul pentru carnaval, oricum nu era sezonul, nici pentru muzee, deși le-am bifat, iar gondolele nu mă pasionau.…
-
Monaco și Zambia
O să spuneți că nu e nicio legătură între cele două. O să o fac eu! Printr-o experiență cât se poate de subiectivă. Munegu de la Nishane este un parfum dedicat statului Monaco. Probabil ar trebui să evoce un bancher elegant și rafinat. Dar de ce ar face vreun parfum ce mă aștept eu de la el? Se știe că, la mine, lucrurile nu funcționează conform descrierii. Dacă nu mă credeți, întrebați-o pe stilista mea, care mă vopsește de ani de zile cu aceeași culoare, de la diferite firme. Nu-i iese niciodată din prima. Ba prinde blond, ba roșu, ba albastru, când ar trebui să iasă un amărât de șaten…
S-ar putea să-ți placă și
Cum a ajuns slăninuța artă
Disclaimer și o dorință legată de un parfum nelansat
Sara și Red Hoba. Cu așa prieteni…
-
Filosofie ieftină și poezie bună
Azi o dau pe filosofie ieftină și o să vă spun că unele lucruri sunt menite a rămâne de neînțeles. Și că oricât am trăi cu impresia că am săpat adânc în straturile lor, de fapt, ne amăgim. Că ne plac sau nu, e cu totul altă poveste. Și, ca (aproape) orice poveste de aici, are de-a face cu un parfum. Folosesc uneori parfumuri arăbești și nu numai dintre cele de nișă. Probabil că unele pe care le am intră direct la capitolul risc chimic, căci la cât au costat și la ce ingrediente au pe cutie, nu corespund normelor UE. Până de curând, nu m-am apropiat deloc de Amouage,…
S-ar putea să-ți placă și
3 povești reale. Și actul patru.
(Auto)Portret de creator – Toskovat’
Când iei în mașină o specie dispărută
-
Cum era să rămân fără putere
Oscar Wilde a spus cândva că „Totul pe lumea asta e despre sex, mai puțin sexul. Sexul este despre putere”. Tind să cred că așa e, iar în cazul parfumurilor mi se pare cu atât mai adevărat. Am și argumente! Săptămâna trecută, cu gândul la vacanțe, la mare, la soare, la s…, am ales mai întâi un parfum cu nume sugestiv: Sex an the Sea, de la Francesca Bianchi. Apoi, am mai adăugat unul: Night de la Akro. Ce a ieșit? Un dezastru! Decantul de la Francesca Bianchi era fără pulverizator, așa că l-am răsturnat parțial pe mână. Conform principiului că nu te poți sătura niciodată de cele două elemente…
-
Aici trăiesc dragoni
Hic sunt dracones. Aici trăiesc dragoni. Asta scria pe hărțile medievale, în zonele pe care cartograful nu le cunoștea. Cumva, pentru noi toți, pe lumea asta, mai există locuri cu dragoni. Că ele sunt interioare sau exterioare, nici măcar nu mai are vreo importanță, căci ele ne înspăimântă și ne fascinează deopotrivă. De data asta o să vă povestesc despre călătorii personale. Și despre un parfum: Terre d’Hermès. În general, se știe, exploratorii au avut o soartă cruntă. Locurile descoperite de ei, au devenit paradisuri mult mai târziu. De exemplu, cine ar putea recunoaște cu mâna pe inimă că are informația (reală) că armatele lui Cortez au fost decimate de…
-
Când rămâi cu ochii-n soare
Nu știu alții cum sunt, dar eu, când vine vorba de parfumuri, am așteptări mari și foarte mari. Cu cât mai mare prețul pe mililitru cu atât mai mult cresc și așteptările mele. Ce să-i faci, am o latură mercantilă. Și asta, pe lângă un complex de spectacular care-mi cere imperios ca parfumul să îmi anunțe sosirea și să rămână în urma mea multă vreme după ce am plecat. Cel mare încearcă să mă convingă că parfumul trebuie să fie discret și să nu țină. Cred că v-ați dat seama că n-a reușit. Și-l suspectez și că o face doar, doar, nu va mai fi chinuit cu diverse arome dubioase…
